În loc de urcare, decădere

Până constaţi că omul respectiv una zice şi alta face, până te convingi că nu te poţi încrede în discursul său, profund demagogic.

Preşedintele Traian Băsescu a început şi continuă să-şi piardă creditul pe care i l-a acordat electoratul, cu foarte multă generozitate, tocmai pentru că una promite şi alta face. Înainte de a fi ales, Traian Băsescu promitea românilor că va miza totul pe o singură carte: Constituţia. Că o va respecta cu sfinţenie. Aşa a fost? Aşa este? Nici pe departe! Preşedintele a trecut dincolo de Constituţie ori de câte ori au vroit muşchii săi.

Acelaşi Traian Băsescu promitea presei, în campania electorală din 2004, că va avea tot respectul său şi că nu-l vor supăra eventualele critici pe care i le va aduce. Aşa a fost? Aşa este? Nici pe departe! Traian Băsescu se află în război cu ziarele, cu televiziunile. Evident, cu cele care îi critică maniera de a-şi exercita funcţia de şef al statului. Ziariştii care nu-i ridică osanale sunt „găozari”, „tonomate”, „ţigancă împuţită”, „păsărică” etc.

A promis, chiar cu o lună în urmă, că nu se va implica în campania electorală. Aşa este? Dimpotrivă! Traian Băsescu este agentul electoral nr. 1 al lui Vasile Blaga şi al PD-L. Inventează, dincolo de limitele impuse de Constituţie, tot felul de prilejuri de-a conduce campania electorală.

De la o întâlnire cu „prietenii” la cârciumă, de unde cheamă pe cei de la Realitatea TV să-i înregistreze şi să-i difuzeze mesajul, până la băile de mulţime făcute prin ţară; de la „porţile deschise” ale Cotrocenilor (pe care le dezavua până acum), la apariţii dese pe posturile de radio şi televiziune etc. Mesajele sale pro-Blaga şi pro-PD-L sunt tot mai frecvente.

Traian Băsescu şi-a manifestat deseori dispreţul faţă de Ion Iliescu şi de maniera acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile prezidenţiale. Ei bine, l-a întrecut pe Ion Iliescu, în toate cele rele. Vroia, promitea să fie altceva şi sfârşeşte prin a fi mai puţin (calitativ) decât era „bătrânul edec”. Ca să-l salveze din dizgraţie, obedienţii, ridicătorii de osanale invocă greşelile lui Iliescu.

„Păi, ce, Iliescu a fost mai bun!?” – auzi din toate părţile. Şi Iliescu a făcut poze cu candidaţii PSD, în noiembrie 2004. Şi Iliescu l-a făcut pe un ziarist „animal”. Şi Iliescu…

De acord. Ion Iliescu a făcut greşeli. Multe. Unele impardonabile. Dar Traian Băsescu promitea să fie altceva. Să fie un preşedinte cum n-am mai avut. Şi este un preşedinte cum n-am mai avut, dar nu în sensul cel bun. Din contră. Cum şi vremurile sunt altele, cum şi democraţia este la alte cote, te-ai fi aşteptat ca Traian Băsescu să dea valenţe superioare funcţiei de preşedinte. Să facă întocmai cum promisese. N-a reuşit. În loc să urce, a coborât lamentabil. Felul său conflictual de a fi îi face imposibilă exercitarea rolului de mediator, de factor coagulator ale energiei naţionale.

Traian Băsescu este, poate, cea mai mare dezamăgire a alegerilor din cei 18 ani de tranziţie. Mai mare şi decât Ion Iliescu şi decât Emil Constantinescu. De ce? Pentru că în el a fost investită toată nădejdea celor care tânjeau după normalitate, după o democraţie autentică, după o nouă şi curată pagină de istorie naţională. Ei bine, Făt-Frumos, venit pe cal alb, se dovedeşte a fi altceva şi altcineva decât cel aşteptat de românii care l-au votat şi l-au adus în fruntea ţării.

Tristan Mihuţa