Tot preşedintele spune că nu se va renunţa niciodată la cota unică de impozitare, pentru că de s-ar întâmpla aşa, atât el cât şi PDL ar trebui să plece şi să ne lase în pace. Vine Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, care oricum pricepe ceva mai mult despre economie decât Traian Băsescu, şi ne spune că trebuie renunţat la cota unică, pentru că altfel nu se mai poate susţine bugetul!
Nu mai insist cu exemple. Cârmaciul e un amator cu pretenţie de Mafalda. Miniştrii săi sunt, în majoritate, diletanţi cu iniţiative periculoase sau, în cel mai bun caz, ridicole. De sus până jos, în judeţe, sunt cocoţaţi în funcţii de conducere inşi nepregătiţi, inculţi. Nici n-ar putea fi altfel în ţara în care totul a ajuns să fie de vânzare – licenţele la facultate, titlurile de doctorat, funcţiile şi locurile de muncă. Clientela politică a sufocat întregul aparat administrativ, toate instituţiile deconcentrate, împingând incompetenţa managerială dincolo de orice imaginaţie.
Ţara a ajuns sub ape, Galaţiul şi alte localităţi din amonte şi din aval de el erau ameninţate. Băsescu calcula debitele, miniştri trimişi de el se făceau că lucrează, însuşi Boc a umplut un sac de nisip şi nimeni nu întrevedea vreo soluţie. Nici măcar cei de la Apele Române! Toţi „specialiştii” din ministere aşteptau să se reverse peste noi fatalitatea. Dar iată că vine în zonă, de la Braşov, un nene, Sandu, care îşi face loc până lângă premier şi-l întreabă de ce nu dă nimeni drumul la ecluze, ca să facă o cădere de nivel. Pe româneşte să preia Canalul Dunăre – Marea Neagră o parte din debitul fluviului. Omul lucrase vreo 10 ani la Canal şi ştia cum stau lucrurile. S-au minunat „specialiştii” de cele auzite de la un muncitor, au făcut vreo trei zile calcule şi i-au dat dreptate lui nea Sandu. Este posibil ca nimeni de „sus” să nu fi ştiut ce e de făcut? Uite că e posibil. Într-o ţară unde incompetenţii clientelei politice sunt la conducere, se poate întâmpla orice. Inclusiv să falimenteze ţara.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!