Nu doar pentru că ce e prea mult strică, ci şi pentru faptul că a înţeles – ori măcar „simte”, intuieşte – absurdul situaţiei în care suntem târâţi fără vrerea noastră.
Între preşedinte şi premier se poartă un război nimicitor, de aproape de trei ani. Greu, imposibil de găsit un precedent, o cazuistică de referinţă, cât de cât explicativă, în orice altă democraţie consolidată. Parcă suntem o ţară bananieră în care bandele rivale se cotonogesc, se omoară într-un război civil fără învingător.
Sigur, nu s-a recurs la gloanţe, nu avem morţi. Avem însă o ţară sfâşiată de confruntări, slăbită, incapabilă să stea pe picioare, să arate Europei că are coloană vertebrală, că aici trăieşte un popor care ştie ce vrea, care este demn şi merită respectul partenerilor europeni. Preşedintele şi premierul au făcut din războiul lor, din ura lor, din răzbunările şi şicanele la care recurg o cauză naţională. Dar este o cauză inventată, mincinoasă. Orgoliile lor nu sunt şi orgoliile noastre.
Ţara nu este un teren viran, pe care preşedintele şi premierul să-l tăvălugească , să-l strivească. Ţara înseamnă oameni, cu năzuinţe şi idealuri, cu speranţa că şi aici e teritoriu locuibil, că şi aici se poate trăi bine şi demn. Or, constatăm, aproape zilnic, faptul că nimeni nu se gândeşte la năzuinţe, la speranţe. Că noţiunea de „popor” nu are conţinut pentru beligeranţi – chit că o folosesc, o invocă frecvent. „Popor”, pentru ei, înseamnă mijloc, unealtă pentru a-şi „justifica” războiul. Cică acţionează pentru binele poporului! S-o creadă dumnealor, pentru că noi nu-i credem. I-am ghicit de mult, îi ştim ca pe palma noastră.
Într-un război, există năvălitorul, agresorul şi cel care se apără o cauză dreaptă. Este o luptă între Bine şi Rău. Cine reprezintă Binele şi cine Răul, în acest război? Nu aş spune că Binele este întruchipat de premierul Tăriceanu. În schimb, sunt înclinat a crede că Răul este întruchipat de Traian Băsescu, în primul rând.
O să vă întrebaţi, vorba lui Moromete, „pe ce te bazezi”? Mă bazez pe faptul că un om deştept, un politician abil, adevărat, cum se pretinde a fi Traian Băsescu, ştie întotdeauna ce este compromisul, cât poate întinde coarda, până unde hârâiala dintre el şi premier nu dăunează poporului.
Or, Traian Băsescu, prin tot ce face, prin bogatul istoric al războiului de trei ani pe care îl duce împotriva lui Tăriceanu arată că nesocoteşte interesele românilor, interesul naţional. Preşedintele Traian Băsescu se bucură (încă) de oarecare simpatie în rândul electoratului. Dacă însă va continua în această notă, va sfârşi prin a-i obosi pe susţinători, prin a-şi pierde capitalul de încredere. Simpatizanţii săi vor sfârşi prin a constata că dincolo de vorbe, de angajamentele preşedintelui nu se află decât orgoliul său incomensurabil, nicidecum o cât de mică preocupare pentru soarta românilor. Că sloganul electoral „Să trăiţi, bine!” este doar o vorbă în vânt, un flatus vocis, nimic mai mult.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!