Funcția supremă în stat nu ar fi fost ocupată niciodată de actualul chiriaș de la Cotroceni, dacă nu ar fi candidat cu promisiunea desemnării lui Ilie Bolojan ca prim-ministru. Să nu uităm că același Bolojan a refuzat candidatura, deoarece a promis că nu va candida, iar în turul doi l-a susținut pe Nicușor. Acesta însă, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, și-a făcut un țel din înlăturarea lui Bolojan din fruntea guvernului și chiar de la conducerea Partidului Național Liberal.

Apropierea președintelui de PSD a fost simțită discret, dar la numirea procurorilor, parcă votanților lui încă nu le venea să creadă. Totul s-a limpezit la momentul moțiunii de cenzură, iar lucrurile au devenit foarte clare. Tot atunci au prins glas și opozanții lui Bolojan din proprul partid, cei care speriați de intrarea în opoziție, au lăsat să se vadă tricoul roșu sub cămașa galbenă.

Ne îndemna Nicușor, după moțiune, să rămânem calmi, că în scurt timp vom avea un nou guvern proeuropean. Toată strategia lui, pusă la cale cu Grindeanu, a fost dată peste cap de încăpățânarea lui Bolojan de a nu mai colabora cu social-democrații și de faptul că liberalii au făcut scut în jurul lui. A ieșit în disperare cu Tomac, un mediocru lipsit de orice anvergură, crezând că poate prosti pe toată lumea cu un guvern plin de pesediști camuflați. Nu i-a ieșit și a înțeles, sau a fost învățat, că în România există o tradiție a cozilor de topor.

Să desemnezi un premier liberal, fără consultări cu PNL și fără ca președintele acestui partid să știe, este Noaptea ca hoții 2.0.

Nicușor Dan a acționat în disperare, văzând cum a crescut cota lui Ilie Bolojan în ultima lună. Este un paradox pe care olimpicul din fruntea țării nu-l poate pricepe: cum să susțină românii un politician care le-a mărit taxele și a impus o austeritate severă, cum poate fi susținută o persoană care nu prea zâmbește și care vorbește de fiecare dată de parcă ar prevesti apocalipsa? E simplu, românii afectați de măsurile orădeanului au înțeles că acesta a fost mazilit când a început să taie pensiile speciale, să spulbere sinecurile politice din administrație și să-i înțarce pe toți cei conectați non-stop la ugerul bugetului.

Este clar că liberalii, sau o mare parte din ei, nu vor vota acest guvern, la fel și în cazul useriștilor. Este interesant câți se vor rupe, arătând de fapt că ciolanul a fost miza lor întotdeauna. Cei care vor da dovadă de demnitate politică acum, sunt cei care vor avea de câștigat peste doi ani.

Președintele vrea să rupă PNL, vrea să rupă USR, dansează strâmb după o melodie fals fredonată de PSD, încercând să-și consolideze o nouă candidatură.

Veștea proastă pentru Nicușor este că politica, confundată în cazul de față cu cea mai veche dintre meserii, îi va da o palmă peste ceafă când se va aștepta mai puțin, iar faptul că se face frate cu PSD până trece puntea, nu înseamnă că va și ajunge la mal.