Reîncepe marea trăncăneală pe Educaţie

Proiectele fie mor uitate în sertare, fie sunt
înlocuite înainte de a se trece la
derularea lor. Şi nu e vorba doar de proiecte, ci
şi de legi. Cel mai la îndemână
exemplu ni-l oferă
Învăţământul. Nu, nu mă
refer cum v-aţi aştepta la faptul că nu
se aplică prevederile legii privind majorarea cu
50 la sută a salariilor personal din
învăţământ – deşi
vorbim tot de un argument în sprijinul indeciziei
noastre ancestrale.

 Am în vedere faptul că Legea
Educaţiei Naţionale a fost declarată
drept neconstituţională de către Curtea
Constituţională a României.
Pierduţi, rătăciţi în
„meandrele concretului”, prizonieri ai
confruntărilor din campania electorală,
decizia CCR a trecut neobservată. Sau, oricum, n-a
alertat pe nimeni, cum s-ar fi cuvenit. Pentru că
temei de alertă ar fi. La ora aceasta, nimeni nu
poate să spună ce se va întâmpla
cu şcoala românească din toamnă.
Ce-o fi cu clasele terminale. Dacă examenele
naţionale se vor desfăşura după
noua lege, ce tocmai a fost declarată
neconstituţională, dacă se va reveni la
vechea reglementare sau…

 Aş îndrăzni să opinez
că însăşi Legea Educaţiei
Naţionale stă sub semnul incertitudinii. S-a
născut în mijlocul unei stări de
nemulţumire cvasigenerală, la presiunea
Cotrocenilor. Situaţia schimbându-se,
odată cu constituirea unei alte
majorităţi parlamentare, ar fi un bun pretext
ca Legea să reintre în circuitul firesc –
să devină obiectul dezbaterii sindicatelor,
al opiniei publice şi, nu în ultimul
rând, al parlamentarilor, fapt devenit imposibil
prin asumarea răspunderii, de către Cabinetul
Boc, pe un pachet de legi, printre care şi
aceasta, a Educaţiei. Or, odată
reintrată în discuţia Parlamentului –
fapt obligatoriu în urma deciziei CCR -, Legea
Educaţiei poate avea orice soartă. Poate fi
modificată esenţial, parţial sau poate
fi înlocuită cu o altă lege. În
oricare dintre situaţii, timpul se va dovedi prea
scurt ca Legea să intre în vigoare din 2010.

 De aceea, cred că putem consemna
încă un eşec pentru modernizarea
şcolii româneşti. Încă o
acţiune se întrerupe în faşă
şi se pune de încă o mare şi
sterilă trăncăneală.

Tristan Mihuţa