În cele aproximativ 30 de minute petrecute pe legendara arenă construită de Baronul Neuman, o zvârlugă de fată „înghiţea” kilometri, alergând pe pista din jurul terenului, într-un ritm de metronom. Nu s-a oprit nici măcar o clipă, răspunsul la salut venind din fugă.
A trebuit să treacă câteva luni de zile, pentru a-mi schimba părerea despre „înfumurata” care alerga, pe o căldură toridă, în jurul stadionului UTA. M-a ajutat un anunţ postat pe un site specializat: Alina Mihoc a fost declarată admisă la examenul de promovare al arbitrilor de fotbal pentru Liga II. Atunci am înţeles-o pe Alina, „maratonista” dintr-o dimineaţă irespirabilă a unei zile din „luna lui Cuptor”. Şi scopul ei precis. A sacrificat o vară, dar a meritat. Bucuria promovării a şters suferinţa, renunţările şi inevitabilele clipe când îţi vine să renunţi. Ce simplă e, uneori, reţeta succesului. Nu-i aşa ?
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!