Suntem cu toţii de acord că mişcarea este viaţă, viaţa este mişcare, dar noi suntem foarte ocupaţi, programa de la grădiniţă şi cea şcolară este încărcată şi trecem mult prea uşor peste perioada în care copilul are nevoie de supraveghere, verificare şi îndrumare. Încă din primele luni de viaţă se pot face sub stricta îndrumare a medicului pediatru programe de gimnastică ţinând cont de mişcarea naturală a copilului şi de starea de sănătate.

În grădiniţe şi şcoli se face educaţie fizică, dar nu este suficient pentru o dezvoltare armonioasă. Înscrieţi copilul la o disciplină sportivă care să îi facă plăcere, încercaţi mai multe variante, nu vă sfiiţi să cereţi sfatul specialiştilor pentru a vă îndruma copilul. Urmăriţi permanent postura corpului şi corectaţi-l când este nevoie. Nu-l lăsaţi să scrie cocoşat peste caiet, la un mobilier nepotrivit înălţimii lui, nu-i permiteţi să stea ghemuit ore întregi cu tableta în mâna sau în faţa calculatorului. Musculatura se va atrofia, ochii vor avea de suferit, mintea lui va fi conectată permanent la o lume ireală, robotizată. Corelaţi activitatea intelectuală cu cea fizică, astfel încât cei mici să facă faţă solicitărilor tot mai mari care inevitabil se impun în programul lor. Numai prin activitate susţinută se dezvoltă capacitatea de mişcare. Calităţile motrice nu le dobândesc toţi copii la naştere dar, prin învăţare şi repetiţie, pot ajunge la rezultate nebănuite, important este să fie susţinuţi de părinţi, iar sportul ales să le facă plăcere.

Sportul de agrement se face pentru minte, inimă şi trup. Copiii au nevoie de încurajare permanentă, de multă dragoste şi înţelegere, indiferent cât suntem noi de ocupaţi. Să le fim permanent alături în drumul lor prin viaţă!

Calităţile motrice nu le dobândesc toţi copii la naştere dar, prin învăţare şi repetiţie, pot ajunge la rezultate nebănuite.