Sufletul se întoarce în lumea copilăriei îmbrăcat în albul strălucitor al zăpezii. Unii așteptăm cu nerăbdare să petrecem sărbătorile acasă, la părinți sau familie în căsuța veche, în poarta căreia vor bate colindătorii. Uităm de diete, antrenori și săli de sport permițându-ne să gustăm din tot ce se pune pe masă; de la piftie și cârnați, până la plăcinte. Zile în care ne dăruim total sărbătorilor iar asta înseamnă mese întinse și când cei din jur mănâncă e tare greu să te abții! În casele bătrânești nu s-a schimbat mai nimic. Se taie porcii, se atârnă cârnații și șuncile în cămară, cuptorul încins lasă miresme îmbătoare de cornulețe cu nucă și cozonaci. Satele păstrează componența creștină a Crăciunului, ce este înainte de toate o sărbătoare religioasă care celebrează Nașterea Pruncului Sfânt. Slujbe în biserici, rugăciuni minunate rostite ca în vremurile dintâi, colinde străvechi ce-ți curăță sufletul, întăresc moralul, redau privirii strălucirea. Zile ce-i adună acasă pe cei plecați la muncă departe în străinătăți, răspunzând astfel tăcerii dureroase a părinților și copiilor: „pe noi, cui ne lăsați?”. Ritualul este același de mii de ani. Bradul împodobit cu globuri și lumânări, masa plină de bunătăți, colindători, sarmale, cozonaci. Povești, amintiri și o stare de bucurie ce se încăpățânează să nu se stingă. Și în toată forfota aceasta mai este așteptarea: vine Moșul, cel care are grijă de toți copii! Vorba lui înțeleaptă îi face să-și învingă teama, iar din tolba lui plină cu daruri apare jucăria mult visată. E ceasul în care ne amintim de cei dragi care nu mai sunt, chemându-i în gând.

Să nu uităm de daruri, firește nu din cele costisitoare, ci atenții mărunte, care să arate că focul iubirii mai arde, că afecțiunea ține încă vatra fierbinte! Nu contează ce dăruim, contează că o facem cu suflet curat. Nu lăsăm indiferența să ne cuprindă sufletul transformându-l în sloi de gheață. Este atâta magie încât putem auzi zborul îngerilor prin cer! O taină care îi ajută pe oameni să fie fericiți. Fără păstrarea tradiției, sensul bucuriei s-ar pierde. Celebrarea datinilor devine o inițiere în fericire însoțită de post, rugăciuni și colinde. Iar în preajma Crăciunului acestea sunt atât de puternice încât se împlinesc toate visele și dorințele noastre. Stelele aprind cu adevărat sărbătoarea, doar ele știu drumul spre ieslea cu Pruncul Sfânt!

Sărbători Fericite! Să pășim sănătoși împreună, către magica noapte a Nașterii lui Iisus!

„Nu contează ce dăruim, contează că o facem cu suflet curat”