Atunci, şi-a definitivat din timp strategia, şi-a anunţat cu mult înaintea celorlalţi candidaţii, ceea ce a determinat electoratul să-i cunoască mai bine. În plus, au fost plasaţi în cursa electorală fie oameni a căror priză la electorat era deja verificată, fie oameni cu potenţial ridicat, capabili să cucerească încrederea şi simpatia alegătorilor. În nici un caz, n-au bâjbâit şi n-au promovat candidaţi pe alte criterii decât cel al performanţei.
Acum, PD-L Arad procedează la fel. În vreme ce la celelalte partide nimic nu pare să fie clar. Nici acum nu se ştie cine vor fi candidaţii, cu atât mai mult cine în ce colegiu electoral va candida. Ca argument, aduc declaraţia lui Dan Ungureanu, apărută în numărul de ieri al ziarului nostru: „Deocamdată, aşteptăm să stabilim regulile jocului. În opinia mea, pentru a avea şanse la alegerile parlamentare, PSD Arad trebuie să facă o echipă, care să facă un program, să obţină sprijinul organizaţiei şi recunoaşterea Bucureştiului. În funcţie de personalităţile din echipă, vom stabili cine va candida pentru Senat şi cine pentru Camera Deputaţilor, precum şi în ce colegii”. Elocvent, nu? Aşa au procedat pesediştii arădeni şi la „locale”, alene şi indecişi, iar scorul obţinut de ei a fost catastrofal.
Dimpotrivă, cei de la PD-L Arad şi-au anunţat deja candidaţii la Parlament. Vi-i reamintim. În colegiile pentru deputaţi, din municipiu, vor candida Constantin Igaş, Ovidiu Marian şi Lucian Tipei. Tot pentru deputaţi, vor candida Iosif Matula şi Gheorghe Feieş, în colegiul Nord; Iustin Cionca, primarul de la Pecica, în colegiul Sud. Pentru Senat, în colegiul Arad, va candida Gheorghe Seculici, iar în colegiul Nord va candida, surpriză!?, Aurel Ardelean, fost la PRM. Doar două poziţii rămân încă neclarificate la PD-L, una de senator şi una de deputat.
Mai trebuie spus că, încă a doua zi după alegerile locale, Gheorghe Falcă anunţa, neoficial, toate numele de mai sus, mai puţin cel al senatorului Aurel Ardelean. Dovadă, cum spuneam mai sus, că PD-L Arad ştie ce vrea, că face politică în adevăratul sens al cuvântului şi că nu întâmplător adună caimacul alegerilor. Electoratul nu poate să ignore toate acestea. După cum nu poate să nu observe amatorismul şi indolenţa de la alte partide.
Un cuvânt despre „surpriza!?” Aurel Ardelean. Se ştia de trecerea sa de la PRM la PD-L, dar senatorul a negat-o până în ultima clipă. La fel, se ştia că Aurel Ardelean a semnat o adeziune şi la PNL, dar nici aceasta n-a fost recunoscută de senator. Oricum, iată-l în altă barcă şi iată cât de puţin contează o doctrină. PD-L avea nevoie de un om capabil să învingă pe Valea Crişului, în fieful pesedistului Gheorghe Burdan, iar Aurel Ardelean avea nevoie de PD-L pentru a mai spera la un mandat de parlamentar. Pe scurt, s-au întâlnit două interese. Iar PD-L ştie şi că interesul poartă fesul.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!