Viciu de mentalitate în turismul românesc

Este o optică pe cât de eronată, pe atât de lipsită de conţinut. De ce? Pentru că într-o Europă a liberei circulaţii, e firesc ca oamenii să fie dornici să cunoască şi alte locuri, de dincolo de ţara lor.

Problema pe care ar trebui să şi-o pună cei din turism este de ce nu se produce fenomenul invers. Adică, prin reflex, de ce nu vin mai mulţi turişti la noi în ţară – că doar avem locuri minunate, şi la munte, şi la mare.

Dacă s-ar întreba şi, peste toate, dacă ar găsi răspunsul corect şi dacă ar înţelege bine esenţa răspunsului, atunci ar găsi şi soluţia de redresare.

Spre nefericirea tuturor, adică şi a celor ce se ocupă de turism, şi a ţării, lucrurile din acest domeniu au pornit anapoda. Sau, şi mai bine, cât se poate de prost.

Privatizările au fost mai curând un jaf, decât un gând serios, pentru o afacere serioasă concepută pe termen lung. S-au cumpărat hoteluri pe mai nimic şi s-a urmărit obţinerea de profituri mari şi imediate.

Fără investiţii prea mari, dar ridicând preţurile peste cele practicate de turismul din Turcia, Grecia, Egipt, Croaţia, ba chiar şi de Italia, Spania şi alte ţări europene. Se practică preţuri mari la servicii de calitate mai mult decât modestă. Ca să nu mai vorbim că, dincolo de asigurarea cazării, turiştii nu prea au variante de petrecere a timpului liber.

Dacă vrea să se însănătoşească, turismul românesc trebuie să-şi revizuiască optica. Să beneficieze de proiecte pe termen lung, să nu se alerge după câştigul imediat şi foarte mare. Mai bine să se gândească la servicii de calitate, la preţuri atractive, la programe care să umple timpul liber, dincolo de statul pe plajă ori de o urcare pe un munte.

Turistul străin vrea mai mult. Şi e dispus să cheltuiască pentru a se simţi bine. Or, la noi e mai curând plictiseală prin staţiuni, decât distracţie.

Şi încă ceva. După ’90, s-a pornit la drum cu personal nepregătit, obişnuit cu vechile metehne, cele de-a presta serviciile oricum, dar, în schimb, urmărind să-l jecmănească pe client. În consecinţă, turismul românesc are nevoie de oameni „noi”, bine pregătiţi profesional şi cu o altă mentalitate, în care să predomine grija pentru a-i face pe turişti să revină ori să ducă, în ţară sau afară, un mesaj favorabil. E atât de simplu şi totuşi, având în vedere mentalitatea noastră, încât vor mai trece ani buni până ne vom trezi.

Tristan Mihuţa