„Pagina de gardă”, carte recent ieşită de sub tipar, se vroia a fi primul roman al prozatorului Ştefan Jurcă. Chiar dacă se citeşte cu plăcere şi pe alocuri pe nerăsuflate, este discutabil dacă scriitorul a reuşit cu adevărat ceea ce şi-a propus. Cartea nu are un fir epic foarte bine conturat, nu se poate povesti, chiar dacă poveştile din interiorul său nu lipsesc. Este, însă, un volum fragmentar în esenţă, iar forma nu o contrazice: textul este scris când la persoana I, când la persoana a III-a, uneori format din file de jurnal sau din epistole. Fragmentarismul, în esenţa sa, rezidă din faptul că poveştile, scurte şi numeroase, sunt alăturate ca într-un soi de mozaic în zeci de culori, fără a se constitui neapărat în planuri diferite ale aceluiaşi fir epic, care, la un moment dat, să se îmbine precum afluenţii unui râu. Personajele care intră în scenă, mai ales în prima parte a cărţii, sunt numeroase şi majoritatea au un rol episodic, fără a contribui cu adevărat la cursul poveştii. În fine, fragmentarismul rezultă şi din multiplele fronturi de desfăşurare a poveştilor: Sebiş, Rivulus (Baia Mare), Corona (Braşov), Torţişoara (Timişoara), Mamaia, Germania etc.
Personajele principale ale cărţii, cu viaţa cea mai lungă şi cea mai amănunţit prezentată, sunt Dorin şi Clau. Chiar dacă aceştia nu sunt portretizaţi foarte exact, ci se prezintă mai mult prin dialogurile şi faptele lor, descoperim curând că ei sunt doi intelectuali, preocupaţi mai mult de lumea cărţilor, a revistelor literare şi a artelor plastice decât de cea concretă a realului. Titlul cărţii, „Pagina de gardă”, tocmai aici îşi găseşte justificarea: portretul a două epoci, cea a comunismului de sub Ceauşeascu şi cea a perioadei imediat următoare revoluţiei din 1989, este refăcut prin prisma cărţilor care apăreau în vremea respectivă şi a notaţiilor făcute de Dorin pe pagina de gardă, la vremea cumpărării lor. De altfel, cartea este, în multe dintre paginile sale, o istorie a literaturii române şi universale nonconvenţională, cu aprecieri critice la adresa cărţilor citite de Dorin şi chiar cu informaţii mondene din viaţa scriitorilor luaţi în vizor. Episoade de interes nu numai pentru noi, băimărenii, le constituie cele în care sunt prezentate fapte şi personaje din istoria şcolii băimărene de pictură. Regăsim, astfel, savuroase dialoguri între personaje fictive, dar inspirate de artişti precum Mihai Olos, Ilie Cămărăşan şi Mircea Hrişcă.
Cartea este scrisă cu fraze scurte, sacadate, puternice, arareori îmbogăţite cu figuri de stil. Textul se parcurge uşor, iar fragmentarismul său fereşte cititorul de plictiseală. “Pagina de gardă” are meritul de a reconstitui o epocă, aceea a ultimilor ani ai regimului Ceauşescu, nu doar în datele sale concrete, cotidiene, ci, mai ales, cu atmosfera sa artistico-literară.
Citiți principiile noastre de moderare aici!