„Mizantropul” vine în Festival

Cunoscuta comedie „Mizantropul” de Moliere va fi prentată în Festivalul Interetnic de Teatru, duminică, 14 noiembrie, ora 20.00, pe Teatrul Clasic „Ioan Slavici”.

Coproducţie a Teatrului „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe şi a Biroului „Égtájak” din Budapesta, spectacolul este regizat de Bocsárdi László; Scenografia: Bartha József; Costume: Dobre Kóthay Judit; Light design: Bányai Tamás; Asistent dramaturgie: Czegő Csongor: Asistent regie: Kovács Zsuzsanna; Distribuţia: Pálffy Tibor, Mátray László, Szakács László, Kicsid Gizella, Szalma Hajnalka, Gajzágó Zsuzsa, Diószegi Attila, Nagy Alfréd, D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Nemes Levente

Premiera oficială a spectacolului a avut loc în octombrie 2009 la Teatrul „Thália” din Budapesta.

Ce poate face omul, dacă oriunde se uită prin lume, vede numai ipocrizie? Dacă numai relaţiile, câteva zâmbete bine plasate şi nişte servicii anterioare îi garantează respectul şi un loc de muncă? Ce rosturi au aşa meritele? Ce şanse are aşa un om cinstit? Alceste, personajul principal al piesei lui Moli?re porneşte o luptă grea împotriva lumii: cu o sinceritate totală se implică şi încearcă să repare toate nedreptăţile care îi apar în cale. În timp ce mentalitatea lui îi cauzează numai necazuri – căci într-o lume a ipocriziei, a minciunii şi a corupţiei sinceritatea se va întoarce împotriva lui – devine tot mai mizantropic. Drepturile îi sunt zdrobite, eforturile lui devin ridicole, şi până la urmă nu-i mai rămâne altă cale decât evadarea din lumea oamenilor.

Însă pentru mizantropul de Alceste piesa lui Moliere ridică o capcană fatală. Căci ce poate fi un adversar mai crud pentru un astfel de om decât capriciile imprevizibile ale unei femei? Alceste e îndrăgostit de o văduvă tânără, în care parcă se unesc toate păcatele lumi stricate. Célim?ne trăieşte o viaţă în care tot timpul e preocupat de vraja ei personală şi de promisiuni uşuratice de dragoste. Dreptatea şi cruzimea lui Alceste faţă de lumea păcătoasă se vor întâlni aici cu un farmec, contra căruia vor deveni incapabile.

Iată şi câteva aprecieri aspura spectacolului pe care-l puteţi vedea în Festival:

„Stilul spectacolului e unul simplu, de un rafinament economicos. Decor puţin, muzică de scenă deloc. Iată alte caracteristici ale spectacolului care se vor arăta pline de sens şi generatoare de interes artistic. Şi de inovaţie. (…) În rest, încredere totală în actori, în capacitatea lor de a zămisli personaje, de a le conferi forţă. O încredere justificată, cu rezultate scenice admirabile. Efortul de comunicare al interpreţilor e consistent, tot la fel cum e şi cel de păstrare pe întreaga durată a reprezentaţiei a jocului în forţă propus încă de la început. Fireşte că partea leului le revine actorilor Pálffy Tibor (Alceste), Mátray László (Philinte) şi Kicsid Gizella (Célim?ne) impecabili în rolurile încredinţate” (Mircea Morariu: Revalidare reuşită – Revista Familia, 2010. februarie)

„ Regizorul mizează pe concentrarea şi pe forţa interpreţilor, a lui Tibor Pálffy, interpretul lui Alceste, îngândurat şi rece, dar şi a lui Mátray László care degajă fermitate şi un anumit mister în rolul prietenului. (…) Acţiunea pivotează în jurul „graţioasei cochete”, având acum înfăţişarea unei dive de Hollywood, din care Kicsid Gizella face un real măr al discordiei intelectuale şi morale. E frumoasă, lunecoasă şi într-un anume fel enigmatică în încercarea de a prelua ostilităţile. Scenele cu Alceste, dar mai ales înfruntarea care determină renunţarea din final a acestuia au consistenţă dramatică şi un desen scenic stilizat. Cei doi interpreţi sunt la încărcătura maximă. Între timp, scenografia lui Bartha József face să se dezvelească în fundal un perete de oglinzi în care ne vedem cu toţii, actori şi spectatori. „Cazul” depăşeşte graniţele alcovului. E public”. (Doina Papp: „Mizantropul”, soluţia defetistă? – Teatrul Azi, numărul 1-2 / 2010)

JA-V.F.