Ai un copil, ce faci cu el? Decizia guvernului de a modifica criteriile de acordare a concediul maternal  scoate la iveală carenţele sistemului educaţional de stat care nu oferă soluţii viabile pentru acoperirea celor doi ani până la înscrierea copilului la grădiniţă. Creşele au fost desfiinţate prin 1998 şi au apărut surogate de creşe. Adică clase unde părinţii îşi pot duce copii cu vârsta de peste un an şi până la trei ani. În nici o grădiniţă nu sunt luaţi copii sub această vârstă pentru că nu se poate face faţă cu numărul şi aşa foarte mic de personal. În acest moment în Arad, în municipiu, sunt doar şase grădiniţe care au acest tip de clase, una cu două clase şi celelalte cu una singură, în total, şapte clase.

Dacă calculăm la o medie de 25 copiii în clasă, înseamnă că mai puţin de 200 de copii arădeni cu vârsta între 1 şi 2 ani beneficiază de oferta sistemului de stat. Asta în timp ce în evidenţa Agenţiei pentru Prestaţii Sociale sunt aproape 5000 de persoane care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului, din care mai mult de 3500 au vârsta peste un an. Pentru perioada 2-3 ani au fost înfiinţate aşa numitele clase de educaţie timpurie, dar care nu sunt în toate unităţile de învăţământ preşcolar şi care oferă o soluţie infimă (dat fiind locurile puse la bătaie) pentru părinţii care  se întorc la muncă.

În fiecare an cererea este mult mai mare decât oferta, , chiar dacă natalitatea este în scădere, şi nu se întrevăd şanse ca aceasta să crească. „Pe toată perioada anului vin părinţii pentru a-şi înscrie copiii la creşă. Nu putem face faţă solicitărilor. Nu avem nici spaţiu suficient şi nici personal”, punctează Rodica Ţoldan, directorul grădiniţei PP14, principalele motive ale numărului mic de locuri oferit.  Potrivit normativului, la copiii sub 3 ani, e nevoie de o infirmieră la 5-6 copii, în prezent se lucrează cu una la 15-20 copii.

Bunica sau bona

Evident că acolo unde sistemul de stat e deficitar, ar fi normal ca cel privat să-i sară în ajutor. Din păcate, nici aici lucrurile nu sunt colorate în roz. Mai mult în negru pentru că se lucrează la negru.  Bunicuţele de serviciu se aleg pe baza de recomandare şi se negociază direct cu familia respectivă. Sistemul privat este destul de slab reprezentat în domeniu pentru că responsabilitatea este foarte mare iar standardele solicitate sunt foarte ridicate, deci implică multe costuri. Laura Mărcoi, managerul unei firme de profil din Arad ne-a declarat:„Avem solicitări destul de multe, dat fiind că noi oferim servicii pentru copii de peste o lună. Costul este de 700 lei /lună pentru 9 ore în care ne ocupăm de cei mici”, o sumă pe care, chiar dacă nu este foarte mare, cei mai mulţi nu şi-o permit. Şi atunci se apelează contra cost la vecini, mătuşi, etc. Marele noroc îl reprezintă bunicii care sunt dispuşi să-şi crească nepoţii, fără a-şi taxa copii. Pentru cei din judeţ situaţia este mult mai gravă, nu există nici o creşă şi nici clase de educaţie timpurie, în unele localităţi nici măcar grădiniţe cu program prelungit.

Cu natalitatea pe topogan

Faţă de anul trecut cât în Arad se năşteau peste 400 de copilaşi – fiind vorba de luna septembrie, acum în aceeaşi lună au venit pe lume cu câteva zeci de copilaşi mai puţini.  În acest an, spre exemplu, în nicio lună nu a fost depăşit pragul de 400 de nou născuţi, iar cel mai mic număr s-a înregistrat în februarie – 312 născuţi vii. Din ianuarie până în septembrie au venit pe lume, în judeţ şi municipiu, 2.878 de bebeluşi. Realitatea este însă şi mai dramatică dacă ne referim la sporul natural. Acesta nu a fost în nici măcar o lună din acest an pozitiv, semn că populaţia Aradului merge în mod cert spre îmbătrânire.

M.A.; A.P.