Cu toți am întâlnit, în ultimele trei luni, cel puțin o informație falsă. De la cele care te amuză prin absurdul „informației” propuse până la cele care te fac să crezi că parcă-parcă ar putea „să fie ceva acolo”. Publicațiile care distribuie informații false în mediul online par să fi prosperat odată cu răspândirea pandemiei cauzate de virusul SARS-CoV-2. Multe site-uri de știri false nu au un proprietar cunoscut, o redacție sau o echipă administrativă care să își asume conținutul publicat. Unele sunt neprofesioniste, cu gramatică aproximativă și grafică amatoricească, populate de conținut îndoielnic și greu de navigat. De ce există astfel de site-uri? Cine le ține în viață? Sunt susținute prin muncă voluntară? Sunt ele sponsorizate? Sau au găsit proprietarii lor o metodă de a le face profitabile?

În unele cazuri, astfel de publicații sunt susținute din motive pur ideologice, ca surse deliberate de dezinformare. Dar de multe ori existența lor se datorează dorinței – și capacității lor – de a face bani.

Un studiu publicat de Universitatea Central Europeană din Budapesta în mai 2020, arată că știrile false pot fi afaceri profitabile în Europa Centrală și de Est. Marius Dragomir, directorul centrului de cercetare care a condus studiul, a explicat pentru CJI că există multe modele de finanțare utilizate de site-urile de dezinformare din Europa de Est. Publicitatea este sursa principală de venituri, dar banii vin și din donații de la cititori, facilități fiscale, fonduri de stat, venituri din vânzările de mărfuri etc. „Pentru operațiunile mici, susținute de o persoană, este o afacere profitabilă, deoarece acești oameni nu au cheltuieli majore, ceea ce se traduce într-o marjă de profit foarte mare”, afirmă Dragomir.

Rolul internetului în finanțarea și răspândirea știrilor false

Platformele de socializare precum Facebook, Instagram, Twitter și motoarele de căutare precum Google au un rol esențial atât în răspândirea știrilor false, dar și în finanțarea lor, căci ele domină și industria de publicitate online. Platformele sunt construite pentru a oferi vizibilitate mai mare conținutului super-viral. În majoritatea cazurilor, conținutul de proastă calitate, încărcat cu informații false și tot felul de interpretări bizare ale realității se răspândește „ca focul” pe rețele, pentru că oamenii îl găsesc incitant, chiar dacă nu îl cred întru totul. Chiar și atunci când criticăm un anumit articol, tot dăm share sau punem un link către articol. Cu cât e mai mult distribuit de către utilizatori, cu atât mai mult este „scos în față” de platformele de socializare. Logica e simplă: dacă mulți oameni consideră interesant un articol, este foarte posibil ca și prietenii lor să îl considere interesant. Platformele sociale ne fac să vizualizăm și să interacționăm cât mai mult cu conținutul online, pentru că astfel publicitatea asociată cu un anumit articol crește. Mai multe click-uri pe spoturile publicitare înseamnă mai mulți bani. Deci, cu cât este un conținut mai „viral”, cu atât va fi el mai profitabil. Platformele sunt cele care plasează publicitatea și cele care încasează banii. Doar o parte din acești bani ajung la autorul articolului.

Recorder a explicat cum intermediază Google relația dintre companii și site-urile de știri false atunci când numărul de click-uri poate să le aducă de la câteva sute de euro la zeci de mii de euro lunar. Într-o țară ca România, unde salariul minim pe economie este sub 300 de EUR lunar, chiar și 100 de EUR este o sumă binevenită. Dar, suta respectivă nu se face ușor. Este nevoie de aproximativ 100.000 de vizualizări pe un articol pentru a strânge 100 de EUR. Deci, modelul de afaceri al publicațiilor online este unul facilitat de consumul în masă.

Comportamentul site-urilor de știri false din țara noastră este coerent cu restul țărilor din lume. „Există tendințe comune între Europa de Est și alte părți ale lumii, cum ar fi cazul rețelelor de site-uri administrate de o singură entitate pentru a obține un public mai mare, utilizarea de nume URL foarte asemănătoare cu media mainstream (pentru a induce în eroare cititorii și a-i lua de la publicațiile mai mari), utilizarea Facebook ca pagină de ancorare (în cazurile în care Google reduce accesul acestor site-uri la veniturile din publicitate). Există însă și diferențe majore. În țări precum India sau Brazilia, dezinformarea este răspândită mai eficient prin intermediul aplicațiilor de mesagerie, cum ar fi WhatsApp (ceea ce face mai dificilă, dacă nu imposibil de urmărit entitatea reală care produce și distribuie un astfel de conținut). În Asia de Sud-Est, dezinformarea este răspândită prin cantități masive de site-uri greu de urmărit și înregistrate în diverse locații etc.”, declară Dragomir.

Atât Facebook, cât și Google fac anumite eforturi de a controla fenomenul răspândirii știrilor false. De exemplu, în timpul pandemiei, Facebook a promovat pagina de informare a Organizației Mondiale pentru Sănătate și a început să marcheze conținutul identificat ca potențial fals, adăugând linkuri către informații alternative. Google a avut o campanie de conștientizare a utilizatorilor privind măsurile de igienă care îi pot proteja de virus. Aceste măsuri de promovare a conținutului „bun”, poate avea un efect de contracarare a informațiilor false, dar problema răspândirii virale a conținutului fals nu a fost, până în prezent, rezolvată.

Dumitrița Holdiș