De la Buchner, la Srbljanovic

ARAD. Semnat Mihai Măniuţiu, „Leonce și Lena” este un spectacol realizat pe baza unui scenariu de Mihai Măniuţiu şi Ada Milea, după George Buchner, producţie a Teatrului „Regina Maria“ Oradea, iar în rolul principal avem ocazia să îl revedem pe actorul Richard Balint. „Textul lui Büchner e condensat la maximum, el rămâne mai degrabă un pretext, e regăsibil în principal sub formă de enunţ, întâmplările din el sunt reconstituite, anunţate, comentate, rezumate, prefaţate de Valerio, excelent interpretat de Richard Balint. Esenţa lor filosofică e exprimată prin delegaţie de miniaturile muzical-teatrale compuse de Ada Milea. La prima vedere, interpreţii mai mult cântă decât joacă, actoria înţeleasă ca arta rostirii unui text e minimă, prezenţa regizorului extrem de discretă. La o analiză ceva mai atentă, lucrurile stau însă ceva mai nuanţat. Chiar mult mai nuanţat şi mai complex. În primul rând la capitolul regie. O regie ce se manifestă la nivelul concepţiei, dar şi la acela al managerizării spaţiului teatral şi al chipului în care se realizează acest lucru actoriceşte.“ – spune Mircea Morariu. Spectacolul va avea loc joi, 15 mai, de la ora 19, în sala mare aTCIS.

La ora 21.00, sala Studio va fi locul în care Teatrul „Anton Pann“ Râmnicu Vâlcea ne va oferi un spectacol realizat de regizorul Cristi Juncu: „Trilogia Belgrădeană”, de Biljana Srbljanovic (spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani). De câte ori nu te-ai gândit să emigrezi? Subiect mereu atrăgător din punct de vedere material; dar poate sufletul îl rătăceşti undeva pe drum. Merită preţul? Cele trei episoade ale „Trilogiei Belgrădene”, piesă scrisă în 1997 de Biljana Sbrljanovic, nu se petrec la Belgrad. La Praga, la Sidney, la Los Angeles, exilaţii fostei „naţiuni iugoslave“ încearcă să sărbătorească Crăciunul, Anul Nou, dar oricât ar părea de nefiresc, ei simt că sărbătoarea e acolo, în Belgradul de unde au fugit şi unde e rău, nu unde au ajuns şi ar putea fi bine. Pe un ton comic sau dramatic, piesa prezintă provocările şi dificultăţile cu care tinerii se confruntă în încercarea de a se integra în ţările de adopţie.

Piesa a fost jucată în Bucureşti, la Teatrul Bulandra, pe la sfârșitul mileniului trecut, a fost printre primele texte dramatice în care s-au spus pe scenă cuvintele „acelea“ şi şocul astfel provocat a obturat calitatea literară a unei drame bine gândite şi bine scrise, mărturie a eşecului politic în destinul individual. Vocabularul intră în derapaj când personajele obosesc să mimeze onorabilitatea şi acest viraj nu se produce de dragul atragerii spectatorilor care s-ar putea recunoaşte în acest fel de a vorbi, ci marchează o treaptă în evoluţia dramei.