Colinda, prima parte a Divertismentului rustic de Sabin Drăgoi este partitura cu care debutează programul dirijat de Cristian Neagu şi care transpune în mediul instrumental două dintre cele mai minunate cântece rituale străvechi, „O, ce veste minunată” şi „Sub cel roşu răsărit”.
Odată instalată ambianţa de decembrie şi de sărbătoare, va avea loc saltul înspre creaţia beethoveniană de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cele 12 Contradansuri (WoO 14) fiind recunoscute astăzi drept partiturile care i-au facilitat lui Beethoven accesul într-o Vienă aflată încă sub dominaţia lui Joseph Haydn şi Wolfgang Amadeus Mozart, într-o citadelă a muzicii în care unul dintre punctele de atracţie îl constituia divertismentul şi muzica de circumstanţă.
Finalul primei părţi a serii simfonice le revine Dansurilor populare româneşti de Bela Bartók.
Beethoven revine după pauză în tematica programului orchestral, dezvăluită în paginile Simfoniei I, în do major, op.21, o partitură de hotar a anului 1800, care relevă prin particularităţile ei geniul compozitorului şi limbajul unui secol care domină încă şi astăzi audiţiile universale.