Tânărul Daniel Gazdik are acum 17 ani și este elev al Colegiului Național „Vasile Goldiș” Arad. La doar 16 ani, a obținut brevetul de zbor pentru aparate ultraușoare cu motor. Pasiunea pentru avioane i-a fost inoculată de tatăl său, care practică zborul cu parapanta. De la opt ani, Daniel zbura deja peste dealurile de la Șiria, la înălțimi care pentru unii sunt considerate „exagerate”. Cum era de așteptat, pasiunea tânărului s-a concretizat după ce s-a înscris la planorism, câțiva ani mai târziu. După mulți ani de muncă ce înseamnă multe ore de teorie, dar mai ales după ce a început să zboare cu planorul ore întregi deasupra orașului, a venit și brevetul de zbor.

JURNAL ARĂDEAN. Când ai zburat prima oară? Cu cine? Cu ce? Unde?

DANIEL GAZDIK. Prima oară am zburat la opt ani cu un prieten de-al tatălui meu, cu parapanta, la Șiria. Tatăl meu practică zborul cu parapanta.

JURNAL ARĂDEAN. Ce senzaţie te-a încercat la primul zbor?

DANIEL GAZDIK. La primul zbor am avut mai multe sentimente și senzații. În prima parte a zborului, din câte îmi aduc aminte, am simțit frică combinată cu adrenalină, combinată cu fericire, iar apoi am simțit bucurie și libertate pe toată durata zborului.

JA. Ce simţi acum, în timpul zborului?

DG. Acum, în timpul zborului mă simt liber și foarte fericit. Câteodată mai simt și puțină adrenalină, depinde foarte mult de ce tip de zbor am de executat. De departe, cu planorul simt cea mai multă adrenalină și bucurie.

JA. Ce înseamnă licență de pilot pe avion ultraușor ULM? Te-ai confruntat cu situaţii neprevăzute? Care anume?

DG. Pilot pe avion ultraușor înseamnă că pot să pilotez aeronavele ultrauşoare motorizate ULM precum: avioanele ultrauşoare (incluzând motodeltaplanele), elicopterele ultrauşoare, motoparapantele/motoparaşutele, autogirele (girocopterele) ultrauşoare şi dirijabilele ultrauşoare ce suntlimitate la cel mult două locuri, inclusiv pilotul. Pentru obținerea licenței de pilot pe avion ultrausor, PPL(A) este necesar în prima fază un certificat medical clasa a doua și cunoașterea părții teoretice a cursului, după care se trece la practică. Vorbim de un număr de minim 45 de ore de zbor care sunt necesare pentru deprinderea abilităților de pilot.

JA. Te-ai confruntat cu situaţii neprevăzute?

DG. La examenele de licență. De exemplu la examenul de licență ULM, examinatorul mi-a oprit motorul în aer la o anumită înălțime să vadă cum reacționez și ce am învățat.

JA. Ţi-a fost teamă vreodată să zbori?

DG. Nu mi-a fost niciodată teamă să zbor, poate puțin la primul zbor.

JA. Ce le-ai spune celor care îşi doresc să zboare, dar nu au curajul să o facă?

DG. Le-aș spune să zboare deoarece nu este foarte periculos, de fapt nu este deloc periculos dacă respecți regulile de zbor.

JA. Ai și alte hobby-uri în afară de a zbura?

DG. Am. Când eram mic, obișnuiam să merg la karate, am practicat aproximativ 7 ani de karate, apoi am început să merg la înot. Am practicat înotul aproximativ 8 ani, de performanță, iar acum îmi place să zbor.

JA. Cum vrei să continui cu această pasiune? E vreo şansă să se transforme în profesie/ ocupaţie?

DG. Vreau să continui, îndeosebi cu planorismul de performanță, mai exact la competițiile pentru distanță. Sunt sigur că se va transforma într-o ocupație, doar că încă nu știu pe ce tip de aeronavă îmi doresc să fiu pilot. Rămâne de văzut!

JA. Cine ți-a insuflat dorința de a zbura?

DG. De când aveam în jur de 6 ani, mergeam împreună cu tatăl meu, care este parapantist, la Șiria. Stând toată ziua pe deal cu piloții de parapantă, a început să ma atragă, încet dar sigur, și să mă facă să îmi doresc tot mai mult să zbor și eu singur.

JA. Cine este idolul tău… dacă ai așa ceva?

DG. Idolul meu este Legolas (glumesc, nu am nici un idol).