O clădire aflată într-o stare avansată de degradare, în care mizeria și gunoaiele guvernează subsolul imobilului, iar tencuiala cade la propriu de pe pereții exteriori. Cei curioși se pot minuna de toate cele enumerate mai sus și nu au mult de mers pentru a vedea minunea. Clădirea se află chiar în buricul centrului istoric, la intersecția străzilor Ștefan Cicio Pop cu Ion Georgescu. Cititorii noștrii ne-au atras atenția pe adresa redacției asupra faptului că această clădire este un focar de infecție și un pericol public pentru cei care trec pe lângă aceasta. „Nu mai durează mult și se vor instala boschetarii în această pivniță care are ieșire spre trotuar. Dacă te uiți pe ușa deschisă și prin ferestrele sparte, poţi vedea câtă mizerie este adunată în acest loc devenit un focar de infecție. Cine ar trebui să se sesizeze? Dacă proprietarul nu se ocupă de clădire, nu ar trebui tras la răspundere?”, ne-au întrebat arădenii.

La fața locului

Ne-am deplasat la locul indicat, iar ce am găsit aici ne-a lăsat fără cuvinte. Chiar de pe trotuar se poate vedea mormanul de mizerii care îți ajunge până la genunchi dacă te încumeți să intri în pivnița clădirii. Toate geamurile sunt vandalizate, tocurile la majoritatea ferestrelor sunt smulse, iar tocul de la ușa care asigură accesul în pivniță a fost luat și el cu tot cu ușă. Atât de pe strada Ștefan Cicio Pop, cât și de pe Ion Georgescu, clădirea arată în ultimul hal. Tencuiala se prelinge pe pereți lăsând să se vadă cărămizile ciuntite de vreme. Ornamentele, care altădată înfrumusețau clădirea, au căzut sau stau să cadă. O clădire, din păcate, ajunsă ca multe altele într-o dureroasă stare de degradare chiar în centrul istoric al Aradului.

Miserupism general

Neputință, nepăsare, miserupism sunt câteva ingrediente care fac ca aceste clădiri cu o arhitectură deosebită și care dau greutate culturală orașului nostru să se stingă cu fiecare an care trece, sub ochii noștri. Atât proprietarii acestor clădiri, cât și deopotrivă Palatul Administrativ şi oamenii legii ar trebui să ia măsuri cât mai repede. Ca nu cumva, de pildă, în cel mai scurt timp, mai toate trotuarele din oraş, începând cu cele de la Bulevardul Revoluției, să devină niște bombe cu ceas care așteaptă cuminți întâlnirea cu fatidicul.

Ce aşteptăm?

Este nevoie de încă o nenorocire, să se desprindă o bucată și mai mare de tencuială sau să cadă vreun ornament, de o tragedie pe lângă multele accidente care s-au întâmplat deja, ca să se facă ceva?