Această boală o am din naştere deoarece provin dintr-o familie cardiacă, aşa după cum reiese din toate documentaţiile mele. În anul 2008 am fost operat pe cord deschis la Timişoara, pentru schimbarea valvei şi a unui bypass; mi s-a pus o valvă biologică, cu o garanţie de 10-11 ani.

Am avut o indemnizaţie de 234 lei pe lună, bani programaţi numai pe medicamente şi controale medicale pe care trebuie să le fac la Arad, lună de lună. Am fost trecut la gradul mediu, cu o indemnizaţie de 33,1 lei pe lună. Nu mi-ar părea rău dacă banii care mi s-au luat ar ajunge în buget pentru a scoate ţara din criză. Dar nu pentru ca parlamentarii să aibă mai mulţi bani pentru delegaţii, telefoane, benzină, creşterea indemnizaţiilor lor şi alte facilităţi! Noi putem trăi cu indemnizaţiile tăiate, dar ei nu pot trăi dacă nu li se măreşte bugetul cu 30%?! Pentru ce am votat noi să fie redus numărul parlamentarilor? Dacă se respecta votul nostru, acum nu se ajungea la tăierea indemnizaţiilor şi a altor taxe şi impozite puse pe noi.

Eu aş dori să am inima sănătoasă, să nu am diabet, dar îl am şi sunt dependent de insulină (fac de cinci ori pe zi). Aş vrea să fiu sănătos, să mă bucur de viaţă şi nu aş avea nevoie de mila nimănui. Mă întreb: oare inima mea, cu valva schimbată poate să fie o inimă sănătoasă, când ea are garanţie zece ani? Oare comisia de evaluare nu şi-a pus această întrebare?

Am citit în Jurnal arădean articolul „Prea bolnav pentru pensie”. Nu mă miră situaţia deoarece şi eu am o vecină de 70 de ani cu aceeaşi boală ca domnul Gag şi a fost respinsă de comisie cu toate că vecina mea e pe pat, e hrănită de soţ, spălată de el şi de fată, nu vorbeşte nimic, face pe ea de doi ani de zile, nu a mai văzut lumina zilei fiind blocată în casă, în pat. Familia are atâtea greutăţi, că nici nu mai ştie ce să facă. (…)

Am făcut şi eu contestaţie la Comisia superioară de evaluare, pentru schimbarea gardului de handicap, dar cu tăierile acestea nu prea am speranţă. Aş avea dacă ar pleca Boc la coasă sau la cioplit lemne şi să ne lase în pace să ne trăim traiul…

TEODOR CORB

COM. BOCSIG