La începutul acestei luni, pe 2 iunie, vă prezentam în articolul „Vatmanii au strigat în stradă”, protestul a peste 70 de vatmani, dar și a personalului din alte sectoare generat de situația foarte grea prin care trec aceștia. Vă reamintim câteva din nemulțumirile vatmanilor: salariile foarte mici, orele suplimentare foarte multe, care, de altfel, sunt principala condiție pentru a avea un salariu de peste 1.250 lei, condițiile de lucru grele care îi solicită atât psihic cât și fizic, faptul că nu sunt reprezentați cu adevărat de către liderii lor sindicali și nici de către conducerea Companiei de Transport Public Arad. Am decis însă să ne deplasăm şi „în tabăra adversă” și să vorbim cu liderul Sindicatului Liber – Ioan Chifa și cu purtătorul de cuvânt al Sindicatului Phoenix – Iosif Brândușe, pentru a diseca problema pe toate părțile și a vedea dacă există soluții constructive pentru rezolvarea problemelor ce persistă de ani de zile.

Ce a rezultat în urma discuţiilor cu cealaltă parte? Faptul că, potrivit lor, sindicatele se luptă încă din 2010 pentru creșteri salariale, însă fără succes, deși au semnalat problemele atât mai marilor de la nivel local, cât și la București, către Victor Ponta ori Daniel Cioloș. Ordonanța 26 e cea care îi „omoară” pe toţi: este practic cea care îngrădește posibilitatea ca salariile să crească, printr-un plafon stabilit cu mulți ani în urmă. Legea, spun cei doi sindicalişti, este făcută pentru a omorî companiile de acest gen din țară și a încuraja privații.

Întrebări pentru sindicaliști

În continuare vă invităm să parcurgeți întrebările și răspunsurile celor doi reprezentanți cu care am stat de vorbă.

JA – Care este numărul total de angajați ai CTP Arad și câți dintre ei sunt reprezentați de către cele două sindicate?

C.I. – CTP are 636 de angajați, Sindicatul Liber are mai mult de 50% + 1, iar Sindicatul Phoenix, diferența până la aproximativ 64% din totalul angajaţilor.

JA – De câți ani conduceți Sindicatul Liber? La ce părere ați ajuns acum, după această perioadă fierbinte din sânul CTP?

C.I. – Din anul 2009 reprezint acest sindicat. Așa cum am precizat, în materialele pe care le-am pus la dispoziție, bugetele societăților comerciale cu acționariat din partea Consiliului Local și al Consiliului Județean sunt limitate. Legiuitorul, practic, a creat un plafon, prin lege, de care nu se poate trece. Această ordonanță ne omoară. Noi facem demersuri încă din 2010, atât pe plan local, cât și la București, pentru creșterea salariilor, însă degeaba, ordonanța 26 nu permite acest lucru, trebuie schimbate criteriile. Aceasta este singura modalitate pentru ca salariile să crească. Practic, noi suntem defavorizați și tind să cred că legea, în ce ne privește, este făcută pentru că noi trebuie să dispărem pentru a le face loc privaților. CTP trebuie să plătească taxe, impozite, licențe, întreținere stații, absolut tot ce înseamnă să poți funcționa legal.

JA– Dacă din 2009 vă zbateți degeaba pentru aceste creșteri salariale, nu v-ați gândit să vă coalizați toate sindicatele din țară pentru a aduce modificări la ordonanța 26?

C.I. – Noi facem parte deja din Federația Sindicatelor de Transporturi Transloc ATU și am făcut deja demersuri la Guvernul României, în care am specificat foarte clar că ni se încalcă dreptul la negociere, cu actualele prevederi legislative. Am repurtat câteva mici victorii prin această Federație, dar nu am reușit mai mult.

JA – Protestatarii au declarat că nu au fost consultați înainte de negocierile contractului de muncă, că nu sunt reprezentați și că șefii de sindicat sunt părtinitori conducerii, nicidecum angajaților? Câte ședințe de sindicat aveți? Câţi angajaţi aţi consultat? Sunteţi dispuşi asemeni protestatarilor să staţi la masa negocierilor pentru a găsii soluții viabile?

C.I. – Sunt deschis la orice discuție, oricând. Însă vă spun: o mare parte dintre colegii mei nu sunt membri ai sindicatului. Din punct de vedere legal nu aș avea nicio obligație să-i consult. Moral, am, pentru că sunt colegii mei, unii chiar de 30 de ani. Informarea a fost făcută în baza legii 447. Din păcate, din cauza programului de lucru, al programului fracționat, la ședințele de sindicat pe care le facem de câte ori este nevoie nu prea ajung toți membrii.

JA – Ce soluții de rezolvare vedeți pentru vatmani, având în vedere că pe de o parte sunteți de acord cu cerințele lor, pe de alta sunteți pârghia dintre angajați și conducere, cu atât mai mult cu cât aveți vechime în funcția de conducere a sindicatului reprezentativ al CTP?

C.I. – În opinia noastră, este foarte adevărat că această categorie – a vatmanilor, este defavorizată: se trezesc la ore foarte matinale, sunt interfața dintre CTP și publicul călător, au parte de tot felul de oameni cu diferite caractere și personalități. Cei care lucrează pe schimbul doi se culcă la ore târzii, când alții își sărbătoresc week-endul, ei sunt la muncă. Una peste alta, sunt o categorie de oameni care au condiții speciale și trebuie să fie satisfăcuți financiar, deoarece ei trebuie să vină la serviciu odihniți. Trebuie făcută ca atare, în continuare, presiune pe instituții, atât presa, cât și Federația Transloc ATU pentru ca această ordonanță – 26 – să fie schimbată.

În loc de concluzie

În urma discuțiilor pe care le-am avut nu am putut trage decât următoarea concluzie: pe de-o parte, vatmanii sunt îndreptățiţi să protesteze, pe de alta sindicatele au încercat în ultimii cinci ani să le rezolve problemele, fără vreo izbândă. Din păcate pentru cei 116 vatmani dar și pentru restul de peste 500 de angajați ai companiei, restul e doar tăcere. O tăcere nedreaptă, care îi lasă fără bani în buzunare. Ce şanse sunt ca Ordonanța 26 să se schimbe? Mici, dacă lupta e mică iar forţele mărunte.