Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă din Pecica au fost declarate monumente istorice. Demersurile pentru obţinerea acestei clasificări din partea Ministerului Culturii au durat un an şi jumătate, fiind efectuate de Primărie şi de cele două biserici. „Datorită faptului că au fost declarate monumente istorice, bisericile, în parteneriat cu Primăria, pot depune proiecte de finanţare la Uniunea Europeană, pentru reabilitarea şi modernizarea celor două lăcaşe de cult. Sunt lucrări foarte necesare pentru că, în ultimii 30-40 de ani, la Biserica Romano-Catolică doar acoperişul s-a reparat, iar Biserica Ortodoxă a fost doar zugrăvită pe exterior. Nu au fost şi nu sunt bani pentru renovare. Sperăm să obţinem fonduri europene” – explică primarul oraşului Pecica, Petru Antal.

Scurt istoric

Biserica Romano-Catolică din Pecica poartă hramul Prea Sfânta Treime. Construcţia acesteia a început în iulie 1886, pe locul unei vechi biserici – demolată din cauză că devenise neîncăpătoare. Aşezarea oficială a pietrei de temelie s-a făcut la 1 august 1886, construcţia fiind terminată foarte repede, la 15 septembrie 1887. Biserica a fost sfinţită la 13 noiembrie 1887. Sfântul lăcaş a fost proiectat în stil neogotic, lungimea interiorului este de 49,24 m, iar înălţimea turnului de 49,25 m de la nivelul solului. Picturile reprezentând pe Sfântul Arhanghel Mihai şi Sfânta Fecioară Ocrotitoare datează din anul 1770. Vitraliile impresionante au fost realizate de un maestru din Budapesta în anul 1915.

Biserica Ortodoxă Română 1 din Pecica poartă hramul Sființii Trei Ierarhi. A fost construită în anul 1774, servind atât credincioşilor români, cât şi credincioşilor sârbi şi macedo-români (greci). La 1 decembrie 1863 un uragan a răsturnat turnul bisericii, iar în 27 decembrie, acelaşi an, interiorul bisericii a ars, rămânând doar zidurile. Biserica s-a reconstruit în anul 1865. În 1882 turla bisericii a fost înlocuită cu alta mai înaltă şi a fost ridicată bolta de cărămidă. În decursul anilor 1876–1877 s-a sculptat actualul iconostas, care a fost aurit şi împodobit cu icoane în ulei în anii 1881–1882. Biserica a fost sfinţită la 1 august 1882. În perioada 1926–1931 lăcaşul de cult s-a renovat în mod radical: s-au înălţat zidurile, s-au construit cele trei turle, balconul pentru cor, o nouă boltă de scânduri, acoperişul, nişele pentru străini şi altarul, dându-i-se actuala înfăţişare arhitectonică. Tot în această perioadă vechiul iconostas a fost aurit din nou, iar interiorul bisericii a fost împodobit cu icoane pictate în ulei. Sfinţirea bisericii în starea actuală s-a făcut în 14 noiembrie 1931. În perioada verii anilor 1975, 1976, 1977, interiorul bisericii s-a pictat în tehnica fresco.