Si ei au fost la Marea Unire

ARAD. În acele zile de mare efervescenţă pentru neamul românesc, câţiva ţărani din Macea au dorit, din toata inima, să participe la înfăptuirea unui mare vis – Unirea. Cu torţa românismului în gand, aceştia se adunau, clandestin, în casa lui Ion Şandor pentru a pune la cale plecarea. Prieten cu Ştefan Cicio-Pop, Ion Sandor şi-a atras şi pe alţi măceni, în care ardea flacăra Unirii, pe Curtuţiu Pantelie, Iuhaz Stefan, Ranta Pavel şi Curtuţiu Ion şi s-au hotărât, numai noaptea, să nu fie hăpsiţi de grof şi urmăriţi, să plece la Alba Iulia.

Astfel s-au ascuns în doua căruţe cu tulei şi, cu credenţialele asupra lor, s-au îndreptat spre Arad, de unde urma să se îmbarce ăn tren.

Dar, în drumul păzit de jendarii austro-ungari, au fost opriţi şi bătuţi cu nemernicie, chiar liderul lor, Ion Sandor, fiind atins cu o lovitură de furcă.

Faţă în fata cu istoria, nu s-au lăsat învinşi. Punând preţul visul mai presus decât preţul vieţii lor, acestia şi-au continuat drumul cu trenul.

Se pare că Pavel Ranta, descendent dintr-o familie de luptători din Revoluţia de la 1848, de loc din Gherla, se aciuise la Macea, din calea urmăritorilor şi şi-au făcut, la Hodaie, un stabiliment, încă de pe la 1900, Pavel fiind, alături de alţi cinci fraţi, copilul familiei de gospodari David şi Irina.

De aceea, nici Primul Război Mondial nu l-a lăsat rece, fiind stăpânit de un puternic simţ patriotic, alături de camarazii lui, nici faptul că nu a făcut, legal, parte din Delegaţia Regională de pe atunci. Ba, mai mult, înainte cu trei zile, de a pleca la Alba-Iulia, casa lui Ion Sandor, aflată vis-a vis de cea a grofului, a fost vopsită în roşu, galben şi albastru.

Istoria, scrisă de-acum, a Marii Uniri nu pomeneşte de eroii măceni, nici de ceea ce a urmat. Se ştie că şi-au văzut visul cu ochii, la Alba Iulia. Se mai ştie că Sandor Ion a fost imediat ales primul primar după Marea Unire, apoi senator, iar Iuhaz Ion l-a urmat, ca şi primar.

Pavel Ranta a fost răsplătit cu pământ, ca şi ceilalti, şi cu o Medalie. În 1968, s-a hotărât să participe la împlinirea a cincizeci de ani de la Unire, şi-a pregătit costumul pe care-l purtase atunci, suman, cioareci, caciulă de astrahan şi s-a prezentat, la Muzeul din Arad, să se anunţe. Dar timpul nu a mai avut răbdare şi, cu puţin timp înainte, s-a stins din viaţă, nu înainte de a le povesti urmaţilor Istoria trăita, acolo, la Alba-Iulia. Costumul a fost donat Muzeului arădean, în semn de demnitate, faţă de acel moment crucial al Istoriei. Nici fapta lui Şandor Ion nu a fost consemnată de istorie, ba mai mult, după 23 august 1944, a avut domiciliu forţat, arestat şi lichidat în 1956.

Cât despre Eroii anonimi, care, iată, nu se regăsesc în paginile despre Unire, dar au scris istorie – cum ne spune o nepoata de-a lui Taica Ranta, Floarea Ranta Candea – le suntem datori cu recunoştinţă şi neuitare.Şi tot prof. Floarea Ranta povesteste cum, în 1983, tatal ei, David Ranta, a parcurs, acelaşi drum, al tatălui lui, Pavel, şi al bunicului ei, Taica Ranta, pentru că, „eroii nu mor niciodată în conştiinţa neamului, în general, şi a familiei, în special”.

Am consemnat aceste rânduri pentru ca memoria lor să nu fie ştearsă, poate se va găsi cineva să îi consemneze pentru faptele lor, mai cu seama că, în Arhivele arădene nu se cunosc date, localnicii din Macea, susţinand că ar fi fost trecuţi pe listele delegaţilor de la Sibiu, din 1918.