Letiția Stoian, primarul comunei Semlac, a declarat:

„Pentru noi azi este sărbătoare, dar este o sărbătoare tristă. Astăzi, când ne aflăm în fața acestui erou, în fața acestei statui a celui care a fost copilul comunei Semlac, a celui care a fost eroul nostru, a celui care a fost cetățeanul de onoare al comunei noastre. Helmut, te-am iubit și te vom iubi până când ține Dumnezeu lumea această. Și o să încerc, prin tot ce se poate, ca tinerii noștri din comună și celor care vor veni după noi să știe că în această comună s-a născut un erou. A fost un om minunat, care ori de câte ori ne întâlneam cu el, ne aducea bucurie, blândețe, era un om care tot timpul zâmbea. Era o plăcere să stai de vorbă cu el. Iată că astăzi suntem în fața acestei statui, ne plecăm fruntea și spunem: Helmut, nu te vom uita niciodată. Bună Dumnezeu să aibă grijă de tine acolo în ceruri, iar de acolo să fii pavăză pentru familia ta și pentru comuna noastră. Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște”, a spus Letiția Stoian, primarul comunei Semlac

De departe, cel mai emoționant discurs i-a aparținut Alexandrei Duckadam, soția „Eroului de la Sevilla”. Aceasta a declarat:

„Stimate oficialități, onorați invitați, dragi semlecani și prieteni. Vă mulțumesc, în primul rând, că sunteți astăzi prezenți aici în număr atât de mare, în aceste momente cu o profundă încărcătură emoțională pentru mine și familia noastră. Astăzi celebrăm un simbol, pentru că Helmut a fost un simbol a României, al fotbalului românesc și european. Performanța sa de a apăra patru penaltiuri consecutive într-o finală de Cupa Campionilor Europeni, fapt ce a dus și a condus decisiv spre câștigarea celui mai râvnit trofeu european, rămâne o performanță unică, neegalată până în prezent. Dar, dincolo de asta, de sportivul Helmut Duckadam, a fost omul. Un om care își făcea simțită prezența chiar și atunci când tăcea. A ales să își trăiască viața cu demnitate, cu bunătate și cu o modestie rară. Iar pentru mine acestea sunt adevăratele valori care îl fac cu adevărat măreț. Dar această statuie nu onorează doar numele lui, ci spiritul lui, curajul lui, munca lui, dragostea lui. Probabil ar fi fost copleșit de acest moment și, în felul caracteristic, ar fi zâmbit și ar fi spus că nu merită atâta atenție. Dar noi cu toții știm că o merită. Faptul că acest monument se află în Semlac, comuna lui natală, această statuie este și cu atât mai specială. Semlac este locul unde Helmut s-a născut, a copilărit, a învățat să viseze și de unde a plecat spre frumosul drum al fotbalului mare. Însă pot să vă spun că oriunde l-au purtat pașii în lumea asta mare, a fost mereu nerăbdător să se întoarcă aici. Și a făcut-o mereu cu bucurie, cu dragoste față de aceste locuri și de oamenii de aici. Doamna primar, vă mulțumesc din suflet că ați făcut posibilă realizarea acestei statui înainte de a se împlini un an de la trecerea la cele veșnice a lui Helmut. Mulțumesc oficialităților locale. Mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect. Știu că în spatele lui sunt luni de muncă, de implicare, de eforturi financiare și de respect pentru memoria lui Helmut. Iar gestul dumneavoastră este pentru mine, pentru fiica noastră, pentru mama lui Helmut, pentru sora Renate cu familia, pentru copiii Brigitte și Helmut, o mângâiere și o recunoștință a ceea ce a însemnat Helmut. Pentru voi, toți de aici, pentru tinerii care îi vor afla povestea, pentru cei care vor trece prin acest loc, îmi doresc ca această statuie să nu fie doar o amintire, să fie o inspirație, să arate faptul că un copil născut într-o familie modestă, la țară, poate să ajungă departe prin muncă, caracter și credință. Iubitul meu, Dumnezeu să te odihnească în pace, iar această statuie să păstreze vie amintirea ta aici, în locul unde totul a început”.

„Este greu să vorbești după emoțiile transmise de acest discurs extraordinar al Alexandrei. Vreau, însă, să vă mulțumesc, doamna primar, pentru acest gest superb. Sigur, e o zi în care cred eu că nu e prea voie să critici, dar eu am asta în ADN, n-am ce să fac. Cred că se repară, cumva, o nedreptate. Pentru că eu consider că în ziua în care Helmut a plecat dintre noi, precum și cu câteva zile în urmă, când Emeric Jenei a plecat dintre noi, s-ar fi impus un doliu național. Dar, probabil că nu mă pricep eu la asta. Sper că acest gest să fie un exemplu pentru cei care ar putea să îl repete la București, lângă stadionul unde Helmut a început să scrie istorie. Pentru că n-au fost doar cele patru penaltiuri, au fost multe meciuri și înainte și, cumva, toți iubitorii Stelei și, bineînțeles, toți iubitorii fotbalului din România, în momentele alea așteptau minunea. Am avut privilegiul de a colabora cu Helmut și chiar zâmbeam când, la începutul anilor 2000, când echipa noastră începuse periplul european, toți adversarii ne întrebau de Helmut Duckadam. Pentru că, știți foarte bine, umblau tot felul de legende. Și, după ce Helmut a ales să vină lângă noi, cei cu care ne întâlneam nu puteau să creadă și ne întrebau: <Chiar el e?> Da, chiar el era. De ce puneau întrebarea asta? Pentru că erau fascinați. Nu pentru că stăteau la masă cu singurul portar care a ajuns în Cartea Recordurilor, ci pentru că îi frapa bunul simț pe care îl avea Helmut, blândețea lui extraordinară. Helmut se comporta de parcă n-ar fi fost el cel care a venit cu trofeul în România. Vreau să vă mulțumesc în numele tuturor suporterilor echipei pe care o reprezint și, așa cum am simțit să spun în ziua în care am aflat tragica veste, așa este: Legendele nu mor niciodată”.

Singurul vorbitor care a ținut să menționeze toate cele trei monumente dezvelite în parcul din Semlac a fost Sergiu Bîlcea, vicepreședintele Consiliului Județean Arad, cel care a făcut o paralelă între eroii din războaie și eroul Duckadam.

„Recunosc că emoțiile ne încearcă pe toți. Aș vrea să ne aducem aminte de emoțiile bune, de bucuria momentului în care Duckadam apăra patru penaltiuri și toată România era la picioarele lui. Vreau să ne aducem aminte de emoțiile familiilor eroilor din războaie când încă sperau ca, din lupte, acești eroi să revină acasă. Pentru că vreau să ne aducem aminte că această comunitate a avut pierderi în cele două războaie. Gestul de astăzi este unul extraordinar, pentru că dacă știi să-ți valorifici istoria, să o spui mai departe, ai viitorul asigurat. Eroii nu mor niciodată, nici cei din războaie, nici cei din fenomenele sociale. Facem un exercițiu de imaginație: Gândiți-vă astăzi ce ar însemna să avem un arădean câștigător de Cupa Campionilor, care să plece dintr-un sat și să ajungă departe. Cum ar fi povestea asta? Poate e prea puțin povestită. Poate astăzi avem doar un început pentru viitor, care să ne aducă aminte de povestea unui om care a reușit să cucerească Europa plecând de aici, de la Semlac. Așadar, o emoție extraordinară, dar n-aș putea să termin fără s-o felicit pe doamna primar pentru ce a făcut aici. Și cred că aici este o încununare a întregii munci depusă de dumneavoastră. Vreau să mulțumesc semlecanilor care au venit în număr mare la acest eveniment, dar și celor din lumea fotbalistică prezenți azi aici”, a spus Sergiu Bîlcea.