Eterna și fascinanta șpagă

Titulatura de sport național pare să i se potrivească cel mai bine. Indiferent că-i spunem șpagă sau mită, este deja încrustată în ADN-ul nostru. Nu există săptămână fără știri despre șpagă. Șpagă pentru posturi la stat, șpagă pentru nisip, șpagă pentru polițiști, șpagă pentru orice. Poate doar celebrul mișto să joace un rol mai important în viața acestui popor.

STIL DE VIAȚĂ-Adela Alexa, nutriţionist, dietetician. Beneficiile plantelor medicinale (III)

Valoarea medicinală a plantelor este cunoscută de sute de ani; multe plante conțin ingrediente care, dacă sunt folosite corect, pot ajuta la vindecarea organismului.

Nesimțirea pusă pe avarii

Sâmbătă dimineața. Orașul pare un mic furnicar. În mașini sau pe jos, arădenii se îndreaptă care înspre piață, care înspre supermarketuri. Nimic deosebit, nimic care să te scoată din minți. Până când ajungi în zona unui liceu central. Aici începe nebunia. Cu zeci de metri înainte de liceu mașinile stau împietrite, parcă lipite cu smoală de asfalt. Nimeni nu se mișcă, toată lumea așteaptă. Din când în când se mai înaintează câte doi – trei metri, apoi din nou motoarele „torc” în gol și încep întrebările: O fi vreun accident? Poate pleacă copiii în excursie și o fi parcat vreun autocar? O fi blocată prima bandă de vreo lucrare? Nimic din toate astea.

SFATURILE LUI RELI. Frumusețea interioară nu poate fi vândută sau cumpărată

Sportul presupune și aspectul de joc, de angrenare în echipă, pe lângă exercițiile fizice făcute la sală sau acasă, cu un grad de dificultate mai mare sau mai mic. Plimbări în aer liber, drumeții, o partidă de tenis, sunt de natură să ne relaxeze profund, să ne ajute să eliminăm spontan stresul și tensiunile psihice.

Poveste din DSP: „Și-o să-ți facă toți ai mei, rând pe rând, electroșocuri”

La Arad, însă, electroșocurile nu se fac după blocurile gri, ca în celebra piesă a celor de la BUG Mafia. Nu, la noi e mai central, așa, în sensul giratoriu de la Intim, și ca să fim peste toți și toate, chiar în incinta unei instituții publice. Și purtătorul de electroșocuri și spray paralizant nu e vreun cetățean nemulțumit de serviciile oferite de funcționarii instituției. Nu, mânuitorul de obiecte mai mult sau mai puțin periculoase este chiar directorul economic al instituției, plătit pe bani mulți, ca să se dea în stambă la locul de muncă.