”Există dovezi convergente care demonstrează atât implicarea libaneză, cât şi cea siriană în acest act terorist”, afirmă şeful comisiei, Detlev Mehlis, în raportul prezentat, joi, la capătul a patru luni de anchetă, secretarului general al ONU, Kofi Annan, şi dat publicităţii în aceeaşi zi la New York.
Magistratul german subliniază că asasinatul nu ar fi putut fi comis fără acordul responsabililor sirieni de rang înalt.
“Este rezonabil să credem că decizia (de asasinare a lui Hariri – n.red.) nu ar fi putut fi luată fără aprobarea responsabililor de rang înalt din securitatea siriană şi nu ar fi putut fi pusă în practică fără complicitatea omologilor lor din serviciile de securitate libaneze”, continuă procurorul german.
“Motivul asasinatului a fost probabil unul politic”, adaugă el. “Totuşi, deoarece autorii crimei nu sunt persoane oarecare, ci mai degrabă un grup cu resurse perfecţionate, este foarte posibil ca frauda, corupţia şi spălarea de bani să fi constituit pentru anumite persoane motivaţia pentru a participa la această operaţiune”, mai arată raportul.
Comisia încheie apreciind că “după interogarea mai multor martori şi suspecţi în Siria şi după stabilirea faptului că mai multe piste conduc direct către unii responsabili din securitatea siriană (…), rolul de a clarifica o parte considerabilă din întrebările rămase fără răspuns revine Siriei”.
Asasinarea lui Rafic Hariri şi a altor 20 de persoane într-un atentat cu bombă la Beirut, la 14 februarie, a provocat o criză în Liban. Numeroşi libanezi au imputat asasinatul Siriei, ţară vecină care şi-a exercitat influenţa asupra Libanului timp de trei decenii. Damascul a negat însă orice implicare.
Asasinatul a provocat indignarea comunităţii internaţionale şi a accelerat retragerea forţelor siriene din Liban, una dintre cererile rezoluţiei 1559 a Consiliului de Securitate.
online
Citiți principiile noastre de moderare aici!