În prezent Biserica catolică cuprinde 135 de cardinali cu vârsta mai mică de 80 de ani, vârstă care îi face eligibili pentru participarea la conclav. Nu se știe însă dacă vor participa cu toții. Cardinalii cu vârsta de peste 80 de ani nu pot participa la conclav, dar se pot alătura întrunirilor zilnice, desfășurate cu ușile închise, organizate înaintea votului. În aceste întruniri, denumite și adunări generale, sunt abordate problemele cu care se confruntă Biserica Catolică.

Cardinalul ce va fi ales drept papă nu trebuie să facă parte dintre cardinalii electori, dar în practică așa s-a întâmplat de fiecare dată.

Cardinalii electori provin din 71 de țări, față de doar 48 în 2013, când a fost ales papa Francisc. Italienii reprezintă cel mai mare bloc național din conclav, cu 17 cardinali, față de 10 cardinali din SUA și 7 din Brazilia. În total, sunt 53 de cardinali electori din Europa, 23 din Asia, 18 din Africa, 17 din America de Sud, 16 din America de Nord, 4 din America Centrală și 4 din Oceania.

Cardinalii electori vor vota în Capela Sixtină, sub celebra frescă a Judecății de Apoi a lui Michelangelo și sub fresca Creației în care degetele lui Dumnezeu și Adam aproape că se ating.

Majoritatea cardinalilor participanți se vor caza la un hotal al Vaticanului din spatele bazilicii Sfântul Petru. Ei nu vor avea voie să comunice cu lumea de afară – nu vor avea voie cu telefoane, să intre pe internet sau să se uite la televizor.

Cuvântul conclav provine din cuvintele din latină ‘cum clave’ (cu cheie) și datează de la procesul prelungit de alegere al papei Celestin al IV-lea din 1241, când cardinalii au fost închiși într-un palat în ruină. Un conclav din secolul XIII a durat doi ani, nouă luni și două zile. Durata medie a ultimelor 10 conclavuri a fost de trei zile. Ultimul conclav, cel în care a fost ales Francisc, în 2013, a ținut doar 2 zile, interval în care s-a votat de 5 ori.

Cu excepția primei zile a conclavului, când se ține o singură rundă de vot, cardinalii votează în toate celelalte zile ale conclavului de câte două ori, până la alegerea unui candidat cu o majoritate de două treimi plus unu. Toți participanții jură să păstreze secretul cu privire la vot.

Cardinalii votează pe buletine de vot din hârtie, pe care sunt inscripționate în latină cuvintele ‘Eligo in Summum Pontificem’ (‘Eu aleg ca suveran pontif’). Voturile sunt adunate și arse la sfârșitul sesiunilor conclavului de dimineață și de după-amiază, fumul rezultat fiind evacuat printr-un horn improvizat deasupra Capelei Sixtine.

Fumul negru indică un rezultat neconcludent, în timp ce fumul alb anunță alegerea unui nou papă. Marele clopot al bazilicii Sfântul Petru va fi tras în semn al alegerii unui nou suveran pontif.

Arderea voturilor se produce în fiecare zi, în jurul prânzului și apoi în jurul orei 19:00.

După ce este ales un papă, un cardinal de rang superior în ierarhia Vaticanului apare la balconul bazilicii Sfântul Petru și anunță în latină: ‘Annuntio vobis gaudium magnum. Habemus Papam’ (‘Vă anunț o mare bucurie. Avem un papă’). El îl identifică apoi pe noul papă după numele său, cu prenumele tradus în versiunea sa în limba latină și apoi anunță numele papal ales de noul lider al Bisericii Catolice.

Numele papale cel mai frecvent alese sunt Ioan (23 de ori), Grigorie (16), Benedict (16), Clement (14), Innocent (13), Leon (13) și Pius (12). Papa Francisc a fost primul papă care a ales acest nume, în onoarea Sfântului Francisc din Assisi.

După acest anunț făcut de un cardinal, noul papă pășește în balcon pentru a fi văzut de mulțime și oferă prima sa binecuvântare apostolică ‘Urbi et Orbi’ (‘pentru oraș – Roma și întreaga lume’). Câteva zile mai târziu noul papă va celebra o liturghie care marchează începutul pontificatului său.

Sursa: AGERPRES

Citește și:

De la „Extra omnes” la fum alb. Regulile conclavului pentru alegerea unui nou papă