Cel puţin 80.000 de oameni şi-au pierdut atunci viaţa şi aproape două milioane au rămas fără adăpost.
Potrivit autorităţilor pakistaneze, jumătate din numărul victimelor aveau sub 18 ani. Mulţi dintre copiii îngropaţi de ruine fuseseră surprinşi în şcolile lor. Alte mii de minori au rămas orfani. Unii au fost adoptaţi de familiile apropiate, alţii au fost internaţi în orfelinatele administrate de diferite organizaţii caritabile.
Numai 17 la sută dintre familiile lovite de cutremurul de anul trecut au început să-şi reconstruiască locuinţele. Restul trăiesc sub semnul provizoratului în colibe şi corturi. Şi asta din cauza întârzierii cu care autorităţile pakistaneze le acordă ajutoarele necesare celor aflaţi la nevoie. Sinistraţii aşteaptă cu groază încă o iarnă grea pe care să o petreacă prin peşteri.
De îndată ce vor începe ninsorile ei riscă să fie complet izolaţi de lume, fără provizii, fără medicamente. Până în prezent, susţin reprezentanţii unor organizaţii guvernamentale pentru refugiaţi, niciun pakistanez rămas fără casă şi fără pământ în urma seismului, nu a primit vreo compensaţie din partea agenţiilor guvernamentale, aşa cum li se promisese.
Citiți principiile noastre de moderare aici!