ARAD. Azi, chiar în ziua meciului UTA – Sepsi OSK, clubul arădean este în sărbătoare: împlinește 80 de ani de existență! Un lucru deosebit, nu multe alte echipe se pot lăuda cu așa ceva. În plus, UTA are și un palmares deosebit, șase titluri și două Cupe, până nu demult fiind cea mai titrată echipă din Provincie.
„Bătrâna Doamnă”, cum a fost denumită UTA de către marele Ioan Chirilă, a fost înființată de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie 1945. Culorile clubului (alb/roșu) au fost alese asemenea echipei de fotbal Arsenal Londra, baronul Neuman fiind un mare admirator al acestei echipe.
Primul meci de fotbal al echipei a avut loc la data de 27 mai 1945, în compania formației Banatul Sânnicolau Mic, scor 2-3. Componența echipe a fost următoarea: Tudor – Bocșa, Tamaș, Lingurar, Dvorszak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Antrenori: Francisc Dvorszak, Joszef Szallay, Gheorghe Albu.
La 1 septembrie 1946, cu ocazia meciului I.T.A. – Ciocanul, scor 1-0, are loc inaugurarea stadionului din Arad, Stadionul Francisc von Neuman. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară.
Primele titluri și Cupa
Echipa s-a înscris în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, a adus și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. Componența primei echipe campioane a fost: Alexandru Marki (16 meciuri – 0 goluri), Justin Apostol (10 – 0) – Gyula Lorant (21-0), Moise Vass (10-0), Adalbert Pall (22-0) Iosif Slivăț (10-0), Gheorghe Băcuț (24-1), Francisc Meszaros (13-1), Ion Reinhardt (24-2), Iosif Petschovsky (22-12), Mircea Tudose (6-0), Andrei Mercea (17-4), Nicolae Dumitrescu (10-10), Ion Nicșa (14-5), Matyas Toth (24-13), Ioan Stiebinger (6-4), Ludovic Bonyhadi (23-26), Adalbert Kovacs (13-13), Kostas Humis (1-0), Sterie Zeană (0-0). Antrenori: Zoltan Opata (etapele I – XIII), Zoltan Blum (XIV – XIX), Gustav Juhasz (XX – XXVI).
Ladislau Bonyhadi a fost golgheterul campionatului cu cele 26 de goluri înscrise.
În ediția 1947/48, I.T.A. câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 149 – 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat.
În această ediție câștigă și finala Cupei împotriva echipei CFR Timișoara, scor 3-2. Echipa câștigătoare a Cupei a fost: Alexandru Marky, Moise Vass, Zoltan Farmati, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Ladislau Bonyhadi, Ion Stiebinger, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
Alte două campionate
În ediția 1950, sub denumirea de Flamura Roșie, se câștigă un nou titlu de campioană. În același an se califică în finala Cupei României, dar pierde finala cu 1-3, în fața echipei CCA București.
Campionii sunt următorii: Alexandru Marki (20– 0), Iosif Catranici (8-0) – Moise Vass (22-0), Zoltan Farmati (20-0), Ladislau Băcuț II (22-1), Adalbert Pall (22-0), Ion Reinhardt (22-4), Silviu Boitoș (19-5), Andrei Mercea (22-10), Mihai Carpineț (20-6), Virgil Huzum (19-8), Iosif Kapas (11-2), Iosif Petschovsky (16-5), Nicolae Dumitrescu (15-0), Adalbert Kovacs (3-0), Adalbert Tipei (2-0), Ladislau Ristin (1-0). Antrenor: Francisc Dvorzsak.
Alt titlu, al patrulea, a venit în anul 1954, sub conducerea antrenorului Coloman Braun.
Echipa campioană: Francisc Kiss (19-0), Iosif Fuleiter (7-0) – Gheorghe Lupeș (9-0), Radin Dușan (23-0), Zoltan Farmati (23-0), Ladislau Sereș (4-0), Gavril Szucs (21-0), Iosif Kapas (26-0), Gavril Serfözö (21-4), Ion Manole (10-2), Toma Jurcă (13-1), Ilie Don (21-3), Andrei Mercea (24-1) Gheorghe Vaczi (26-13), Vichentie Birău (17-7), Nicolae Dumitrescu (23-4), Ștefan Popa (14-0), Iosif Szakacs (7-0).
Cupa, intercalată
În anul 1953, Flamura Roșie câștigă a doua și ultima ediție a Cupei României, împotriva CCA-ului București, scor 1-0. Echipa căștigătoare a fost următoarea: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Zoltan Farmati, Mihai Carpineț, Gavril Serfözö, Nicolae Popa, Gheorghe Váczi, Adalbert Kovacs, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu, Mircea Popovici, Gheorghe Lupeș. Antrenor: Coloman Braun.
Schimbare de denumire
Abia în anul 1958, echipa și-a schimbat numele în UTA, însă performanțele s-au lăsat așteptate mai bine de zece ani. Între timp, Nicolae „Coco” Dumitrescu este numit antrenor principal (1965), iar după patru ani UTA era, din nou, campioană, în ediția 1968/1969. Practic, se năștea o a doua „generație de aur”.
Gheorghe Gornea (30-0) – Ștefan Bakos (30-0), Gabor Biro (30-0), Gheorghe Bodea (1-0), Viorel Brândescu (6-0), Ladislau Brosovszky (21-1), Gheorghe Czako II (21-0), Jenö Pozsonyi (29-2), Iosif Lereter (30-10), Mircea Petescu (27-8), Ion Atodiresei (2-0), Mircea Axente (29-8), Flavius Domide (30-8), Florian Dumitrescu (15-2), Ilie Moț (24-5), Viorel Sima (8-0), Petru Șchiopu (27-6).
Cu o echipă care bătea cam tot, UTA a mai luat un campionat, al șaselea și ultimul, în următorul an: 1969/1970.
Campionii: Gheorghe Gornea (29-0), Emerich Moricz (1-0), Ștefan Bakos (16-0), Gabor Biro (30-1), Viorel Brândescu (6-0), Ladislau Brosovszky (30-1), Gheorghe Czako (4-0), Jeno Pozsonyi (27-0), Iosif Lereter (29-7), Mircea Petescu (30-1), Ion Atodiresei (3-0), Mircea Axente (30-6), Otto Dembrovski (15-15), Flavius Domide (29-11), Teodor Drăucean (1-0), Florian Dumitrescu (29-4), Ilie Moț (20-4), Petru Regep (3-0), Erhardt Schepp (4-0), Viorel Sima (17-2), Petru Șchiopu (19-2).
A opta minune a lumii
În toamna anului 1970, UTA juca în primul tur al Cupei Campionilor Europeni, contra deținătoarei trofeului, Feyenoord Rotterdam.
Înaintea meciului tur, olandezii au fost amuzați de valoarea și aspectul echipei arădene, iar Gabor Biro spunea: „Ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre”. În fața celor aproape 70.000 de spectatori, Florian Dumitrescu a deschis scorul în minutul 14, gazdele egalând în min. 25, prin Jansen.
Înaintea returului de la Arad, programat pe 30 septembrie 1970, Ernst Happel, antrenorul austriac al lui Feyenoord declara: „O calificare a românilor în dauna noastră ar echivala cu a opta minune a lumii. Meciul s-a încheiat 0-0, astfel UTA, susținută de peste 20.000 de oameni, și, datorită golului marcat în deplasare, se califica mai departe. După meci, suporterii arădeni îi scandau antrenorului lui Feyenoord, în fața hotelului Astoria, azi Continental: „Happel, Happel, Ha, Ha, Ha!”
UTA: Gornea – Biro, Lereter, Pozsonyi, Brosovszky – Calinin, Petescu (min. 85-Sima), Domide – Axente, O. Dembrovsky, Fl. Dumitrescu.
În turul doi, UTA a fost eliminată din competiție de Steaua Roșie Belgrad (0-3, 1-3).
UTA, de azi
După 55 de ani de la ultima mare performanță, UTA este tot în prima ligă. Însă, fotbalul a avansat foarte mult, sunt multe alte reguli. În acest moment, „Bătrâna Doamnă” UTA este un conglomerat de fotbaliști români și străini, care se luptă pentru menținerea în elita fotbalului românesc, însă perspectivele nu sunt deloc încurajatoare, viitorul fiind unul incert, deoarece datoriile sunt foarte mari și cu greu pot fi acoperite.
Însă, rămâne performanța de a fi în „high life”-ul fotbalului românesc, pentru al cincilea an consecutiv.
Citește și:
Trimite articolul
X
Sigur 
Nealcosu 
Skyman says: Turnee frumoase in occident se fáceau prin anii ´70, se mai “pierdea” cáte un jucátor pe acolo,
prin ´77 in Italia, Josef Kappes originar svab din Sántana… sa stabilit in Germania si a jucat la VfR Heilbronn cu Ralf Rangnick, actualul antrenor al nationalei din Austria, contra celor de la FC Bayern München…
