Cu inima

Cu timpul, interesele de grup, televiziunile, publicitatea si multe alte aspecte
ce au ca numitor comun banul, au facut ca ierarhiile sa se schimbe. Normal,
câta vreme „sufletul” ori dragostea fata de culorile unei
echipe au trecut în plan secund, fiind înghitite de „ochiul
dracului”.

Spre bucuria nostalgicilor, mai întâlnim si exceptii, care întretin
flacara sperantei. Oameni care aleg cu inima. Dinamovistul Alexa ori rapidistul
Pancu, sunt doar doua recente exemple din fotbalul de Divizia A. Deciziile lor
de a se întoarce la „prima dragoste”, în detrimentul
unor contracte mult mai avantajoase, impun admiratie.

Fotbalisti profesionisti fiind, nimeni nu le-ar fi putut reprosa nimic daca
ar fi ales banul. Au preferat sa piarda însa pe termen scurt, pentru a
câstiga cel putin în doua rânduri. Astazi, respectul tuturor,
chiar si al celor pe care i-au refuzat politicos, mâine, de ce nu, contracte
cu mai multe zerouri în coada, pentru ca occidentalii pun mare pret pe
caracter si atasament.

O astfel de exceptie gasim si printre noi, aradenii. Este vorba de Gigi Boruga,
omul care cu mai bine de un deceniu în urma ajungea la spital de pe banca
tehnica a echipei UTA. Asta nu l-a împiedicat, în ciuda sechelelor
cu care a ramas dupa acel nefericit accident, sa „respire” alaturi
de gruparea fanion a Aradului, sa o sprijine neconditionat ori de câte
ori a fost solicitat.

Desi a simtit gustul neplacut al umilintei, din pricina unor asa-zisi conducatori
pasageri prin fotbal, care l-au debarcat de la timona „Batrânei
Doamne”, când echipa se afla pe primul loc în „B”,
cu sanse reale de accedere în elita sportului rege românesc (ca
un blestem, parca, de-atunci mergem din rau în mai rau), Boruga nu s-a
suparat pe UTA. Ca dovada revenirea lui acasa, la solicitarea presedintelui
Dekany, într-un moment de criza, delicat, ce ar putea ramâne ca
punct de reper negativ – Doamne Fereste ! – în istoria de peste saizeci
de ani a celui mai galonat club din provincie.

Pentru UTA, nea Gigi a lasat Jiul Petrosani, grupare de Divizia A, unde nu
avea nici un fel de griji de natura financiara si a stricat prietenia cu A.
Simota, boss-ul din Valea Jiului.

 

Câti ar fi procedat astfel ?

Numai pentru faptul ca a ales cu inima, Gigi Boruga merita pretuirea suporterilor
„alb-rosii” de pretutindeni. De va izbuti sa scoata la liman corabia
utista aflata acum în deriva, cu un picior într-un esalon în
care nici în cele mai negre vise nu ni se arata ca am putea „naviga”
vreodata, ne va „obliga” – inclusiv cei care nu-l prea simpatizeaza,
gasindu-l demodat – sa ne scoatem palariile admirativ în fata sa.

Într-o lume în care mintea majoritatii oamenilor implicati în
fenomenul numit fotbal sta cu preponderenta la socotelile de interes personal
si cifrele contractelor, avem nevoie de un Gigi Boruga. Drept exemplu ca se
poate alege (si) cu inima.

Daniel Scridon