Flecari inconştienţi

Este interesant ca lui Adrian Nastase i se numara ouale si i se masoara termopanele,
dar tarii nu-i foloseste la nimic dezbaterea generala pe aceasta tema. La fel
de interesante sunt show-urile cu Patriciu, Tender, Dan Ioan Popescu, cele cu
Copos – despre Tariceanu, deocamdata, doar se sopteste, în schimb este
„machiat” pentru a intra sub reflectoare Dan Rusanu.

Ca sa nu mai vorbim cât de interesante sunt parerile comentatorilor.
Toate sunt interesante si, deopotriva, toate sunt pierdere de vreme.

S-a mai spus – au spus-o altii, am spus-o si noi – România are destule
probleme mari, grave pe alocuri, care ar trebui sa ne împiedice sa ne
ocupam de fleacuri. Vrem sa intram în Uniunea Europeana, dar ne comportam
de parca nu suntem preocupati de ce ne asteapta dupa integrare. Desigur, pentru
puterea actuala prinde bine diversiunea mediatica, faptul ca se muta centrul
atentiei înspre circ, lasându-se deoparte pâna si pâinea.
De la Bruxelles, lucrurile se vad însa altfel.

Acolo exista îngrijorare profunda pentru ce se va întâmpla
aici, dupa aderare. Uniunea Europeana ne-a prins în bugetul sau cu sume
imense, toate menite sa recupereze ramânerea în urma, pe toate planurile,
fata de celelalte tari membre. Ei bine, îngrijorarea lor, a celor de la
Comisia Europeana, este ca ei ne dau banii, iar noi nu ne vom putea atinge de
ei. Sau îi vom cheltui aiurea, risipindu-i, deturnându-le destinatia.

Povesti? Stim toti ca nu sunt povesti si nici îngrijorari fara temei.
Si pâna acum, noi am avut mari probleme în a folosi banii oferiti
de UE, prin diferite programe. Regula a fost ca n-am fost capabili sa accesam
toate fondurile. Or, ce ne facem în fata unor sume uriase, când
noi nu avem nici politici secventiale, nici stiinta întocmirii unor proiecte
viabile si comaptibile cu exigentele UE? Întrebarea ne-o punem noi, dar,
spuneam, si-o pun si cei dela Bruxelles.

Iata, ca dovada, o singura luare de atitudine, cea a comisarului UE pentru
agricultura, Mariann Fischer Boel: „România are unele probleme în
privinta absorbtiei integrale a fondurilor primite de la UE si trebuie sa faca
eforturi în acest sens.” Altfel spus, se ingrijoreaza comisarul,
daca acum nu putem absorbi fondurile, ce va fi dupa aderare, când vom
primi de 5-6 ori mai multi bani decât prin programul SAPARD, de exemplu.
E vorba si de nestiinta oamenilor din agricultura (de aceea si ajung unele fonduri
doar pe mâna unora, mereu aceiasi), dar si de o politica agrara bine conceputa.

Nu mai dezvoltam. Observam doar ca altii îsi fac griji pentru noi, ca
se sperie de indolenta noastra, iar noi stam sa disecam daca Nastase mai are
ori ba sansa în politica, ori daca Patriciu va intra într-o zi dupa
gratii. Boala veche, flecareala noastra, dar nici nu se arata cineva dornic
sa ne vindece de ea. Poate, cei din UE, ca de la noi, nici o speranta.

Tristan Mihuta