Nici o şansă de schimbare

Dezbaterea, confruntarea sau cum o fi vrut să fie intituleze, pe care preşedintele suspendat, Traian Băsescu, a avut-o cu o „mână” de ziarişti, pe postul naţional de televiziune, a fost, pentru mine, mai sugestivă, mai ilustrativă, mai lămuritoare ca toţi anii în care „suspendatul” s-a manifestat ca om politic.

Eşecul care bucură

Mai rar, dar se întâmplă uneori, ca o înfrângere să producă bucurie. Şi, poate nu atât celui în cauză, cât celor din jur. Iar spre exemplificare, ne vom ajuta de cazul antrenorului Ovidiu Şerban.

Mai mult decât un meci de fotbal

Succesul din Cotroceni ne-a mai descreţit frunţile. Atât nouă, suporterilor, cât şi lui Lăcătuş. Două victorii legate, cu Ceahlăul şi Naţionalul, performanţă cu care nu ne-am mai întâlnit din toamnă, ne-au apropiat şi mai mult de realizarea obiectivului.

Roadele lui Tisza

Criticat de unii, deoarece pune accentul pe echipă, în ansamblul ei, nu pe individualităţi, aşezat de alţii, pe nedrept, într-un colţ al uitării, şlefuitorul de tinere talente fotbalistice, Francisc Tisza, începe să-şi culeagă roadele muncii.

Forţând impresia de eliberare

Viceprimarul Aradului, Tiberiu Dekany, a ieşit la interval, cum se spune, încercând să tragă spuza peste turta PNL şi a invocat faptul că finanţarea canalizării în Gai, Sânicolaul Mic şi Bujac este salvată datorită intervenţiei dumisale la diverse ministere.

În căutarea sufletului pierdut

Trăim deja, chiar dacă nu realizăm sau dacă ne refuzăm această realitate neplăcută, drama singurătăţii. O cunoaşteam din cărţi, din filme şi treceam peste ea cu nepăsare. Noi aveam lumea noastră, care era altfel.

Împotriva intereselor noastre

Răutatea, invidia şi chiar nesimţirea unor concitadini nu are limite. Cum merg treburile ceva mai bine într-un anumit sector, cum se găsesc unii să bage strâmbe, să caute scandalul cu orice preţ. Mai mult, există arădeni care, pe faţă, fără scupule, lucrează împotriva intereselor noastre. Iar sportul nu face excepţie de la această regulă.

Buni de gură şi cam atât

Ioan Talpeş face parte dintr-o categorie specială a politicienilor români. Anume, este dintre acei politicieni care cu cât sunt mai nebăgaţi în seamă cu atât se agită mai mult.

Supăraţi sunt democraţii, supăraţi!...

Am auzit că domnul primar, Gheorghe Falcă, s-a supărat rău pentru că cei (nu mă tem de cacofenii) de la PSD Arad au afişat în balconul care se află vis-a-vis cu Primăria un baner pe care scria „Ghiţă, DNA-u-i la portiţă”, sau ceva asemănător.

Se prăbuşeşte şandramaua, şi ei, nimic!

Investitorii de la UTA - n-o să-i numesc pentru că, pe de o parte, circulă atâtea poveşti încât nici nu mai ştii cine sunt ei, cu adevărat, iar pe de altă parte chiar că numele nu au importanţă pentru ceea ce vreau să spun - repetă sui generis, eşecul lui Basil, acel scriitor nefericit din Zorba Grecul, care moştenise o mină de lignit în insula Creta şi s-a decis să investească acolo.