Exemplul italian

Românul îl simte aproape pe italian, ab initio. Îl consideră de-al lui, crede că i se aseamănă. Ei bine, nu. Facem greşeala de a ne asocia cu italienii anilor ’50-’60, ai veacului trecut. Italia s-a schimbat între timp, şi schimbarea n-ar fi fost posibilă dacă nu s-ar fi schimbat măcar o parte a italienilor.

Fratricid şi trădare

Poate doar ţărăniştii să mai fi fost atât de certăreţi şi de dezbinaţi, precum liberalii. Ba, am putea spune, nici măcar ei nu s-au frânt, nu s-au spart în atâtea cioburi cum s-a întâmplat cu liberalii, la începutul anilor 90. Istoria post-decembristă, deşi scurtă, nu le-a fost însă de folos liberalilor, iar unitatea pe care o refăcuse blajinul Mircea Ionescu-Quintus se vede că nu ştiu s-o preţuiască.

Îngropaţi groapa

Aradul pute. Mirosul teilor a fost înlocuit de duhoare. Unii zic că incendiul de la fosta groapă de gunoi a oraşului a fost pus cu intenţie. Chestie politică. Adică să se urce arădenii în capul primarului. Alţii că a fost vorba de o întâmplare.

Titu Gheorghiof, dator faţă de arădeni

Cu vreo lună de zile în urmă, poate cu ceva mai mult, ziarul „Cotidianul” venea cu o notă în care lăsa să se înţeleagă faptul că deputatul arădean Titu Gheorghiof n-a mai fost desemnat ministru pentru relaţia cu Parlamentul, cum se anunţase la un moment dat, din pricină că ar avea un trecut nu tocmai imaculat, în privinţa relaţiilor sale cu fosta Securitate.

O cale de mijloc

Subiectul modului de intrare în ştrandul Neptun a stârnit vii controverse nu de azi, de ieri, ci de câţiva ani buni. Lumea, pe de o parte, consideră că este absurd să plăteşti bilet de intrare, atunci când scopul tău este acela de a merge la oricare dintre terasele din incinta ştrandului. Municipalitatea însă este de părere că nu se poate să intri într-un spaţiu public, destinat scaldei şi plajei (aşadar un spaţiu care trebuie întreţinut), fără să plăteşti pentru acest lucru.

Logica exodului

N-am la îndemână o statistică în privinţa primarilor pesedişti, din judeţul nostru, care au părăsit corabia partidului, de la alegerile de acum doi ani încoace. Sunt, însă, destui cei care au plecat. Bunăoară, îmi vine în minte, la repezeală, dezertarea lui Nicolae Mehelean, primarul Ineului.

Mai mare ruşinea!

Sau românul şi-a pierdut busola şi nu mai are simţul realităţii, sau institutele de sondare a opiniei publice şi-au pierdut bunul-simţ şi nu mai au ruşine. Tertium non datur. A treia explicaţie nu există pentru cifrele, procentele care ni se oferă.

Lecţia de chibzuinţă

Ştirea că echipa feminină de baschet a Aradului, B.C. ICIM a renunţat să se mai înscrie în cupele europene n-a dat bine în ochii suporterilor. Mulţi dintre ei, nostalgici, aşteptau cu sufletul la gură confruntările cu Europa.

Au, măseaua !

Proiectul de lege privind finanţarea partidelor politice cuprinde un amendament care mă duce cu gândul la vechea tactică de a-l face pe om să uite de o anumită suferinţă fizică prin provocarea alteia, de intensitate mai mare.

Aplaudat de duşmani

Prestaţia preşedintelui Traian Băsescu în „apele” politicii externe seamănă cu aventurile navigatorilor solitari şi năstruşnici care încearcă să traverseze oceane fără să ştie la ce se expun. Cu deosebirea că aceia, dacă îşi rup gâtul, dacă se îneacă, se prăpădesc şi gata!