Azi va fi despre Am voie, nu despre Trebuie. E ca o mantră pe care mi-o spun încă de dimineață, de dinainte să mă ridic din pat. Îmi promit că azi îmi voi pleca urechea la vocea mea interioară, o voi îndemna să vorbească mai tare, să o pot auzi, să o pot identifica printre toate celelalte voci pe care le aud de-a lungul unei zile. Și aici nu mă refer la vocile unor „prieteni imaginari”, ci la vocile acelor persoane care au fost sau sunt și acum semnificative pentru mine.
