Pentru liniştea preşedintelui

Niciun alt premier nu ar fi fost atât de promt, de docil şi de sârguincios în a elabora, pe şest, Proiectul de revizuire a Constituţiei. Sigur, Boc ne asigură că Proiectul este consecinţa colaborării dintre „specialiştii” celor două palate, dar nu cred să fie cineva care să-l creadă. În mod cert, Proiectul este „opera” preşedintelui Băsescu. Rolul Guvernului este doar acela de-a lua faţa Comisiei Parlamentare, abia constituite, şi de a pune în paranteză, o dată în plus Parlamentul, forul suprem legislativ.

 Logica acestui demers precipitat este – dincolo de deturnarea dezbaterilor publice de la incompetenţa Guvernului Boc – aceea de a-i asigura preşedintelui Băsescu finalizarea în pace a mandatului. Bunăoară, una dintre modificările propuse de Proiect prevede că Parlamentul nu-l poate suspenda pe preşedinte, dacă avizul Curţii Constituţionale este negativ. În felul acesta se ia şi poporului posibilitatea de a se exprima, prin referendum, în această chestiune. Proiectul mai precede că, şi dacă ar fi suspendat preşedintele, interimarul nu are dreptul de a desemna un alt premier. Modificările i-ar servi perfect lui Traian Băsescu, dacă alegerile din 2012 vor da o altă majoritate parlamentară, potrivnică lui.

 Majoritatea opiniilor, venite din sfera politicii ori din societatea civilă, subliniază încercarea lui Băsescu de a trece la o republică prezidenţială, ba chiar la o „dictatură”, având în vedere şi diminuarea rolului Parlamentului. În plus, premierul nu va mai putea revoca ori remania miniştri fără să-l consulte, obligatoriu, pe preşedinte – a se citi, fără acordul preşedintelui. O aberaţie este considerată şi prevederea ca în Consiliul Superior al Magistraturii (cum se va numi) să fie mai mulţi reprezentanţi ai preşedintelui (trei) şi ai societăţii civile (şase) decât judecători.

 Summa summarum, opinia că Traian Băsescu urmăreşte slăbirea instituţiilor care „îl enervează şi îl încurcă” se dovedeşte a fi cvasiunanimă. Ce şanse are acest Proiect? Dacă majoritatea parlamentară, clasa politică şi societatea civilă vor fi vigilente, şi vor democratiza propunerile, niciuna. Dacă, dimpotrivă, vor dormita, somnul raţiunii va naşte un monstru.

T.M.