Lideri pe care fix în cot îi doare de soarta celor pe care doar pretind că îi reprezintă, în realitate fiind interesaţi ca ei să obţină maximum de profit de pe urma cârdăşiei cu viitoarea putere. Niciun guvern nu i-a minţit pe sindicalişti atât de mult ca şi aşa zişii lor lideri. Aşa se şi explică faptul că, atunci când amărâţilor de muncitori le ajunge cuţitul la os, liderii lor umblă cu fofârlica pentru a-i convinge să nu iasă în stradă, să îşi ceară drepturile. În schimb, le cer să se mobilizeze când guvernanţii încearcă să le mai taie accesul la bani publici primiţi pe de-a moaca sau refuză să le ofere diverse alte avantaje, ca recompensă pentru sprijin. Sprijin concretizat în corurile de urlete şi ţipete ale unor grupuri de presiune , botezate ad hoc mişcări sindicale.
Liderii sindicali de la metrou l-au pus pe jar pe ministrul Relu Fenechiu, ameninţându-l cu greva generală dacă nu satisface urgent revendicările angajaţilor. Speriat, acesta s-a dus la Ponta, care i-a demonstrat, cu documente, că nu drepturile angajaţilor îi ard pe şefii de sindicat, ci nişte contracte pe sute de mii de euro pentru o aşa zisă consultanţă juridică între instituţii ale statului şi firmele lor. Evident, când decretează grevă generală, liderii nu le pomenesc oamenilor despre aceste contracte, ci îi mint că este vorba despre măririle de salarii pe care ar trebui să le primească. Dacă ministrul „pică la zar ”, întorc foaia şi le spun oamenilor să reia lucrul, pentru că s-a negociat şi problema se va rezolva.
Poate că, în sfârşit, a venit vremea ca oamenii politici să înţeleagă că trocurile cu liderii sindicali sunt extrem de păguboase, nu doar pentru că îi leagă de mâini şi de picioare, ci şi pentru faptul că voturile promise de către liderii sindicali arareori se şi primesc. Asta, pentru că sindicaliştii, membri sau simpatizanţi ai diverselor partide, nu votează cum le cere liderul, nici dacă stă în cap.
Citiți principiile noastre de moderare aici!