Mama fiind o luptătoate s-a pus cu burta pe carte şi învăţa, istoria i-a plăcut… După, a început să înveţe şi la alte materii, dezvoltându-şi atât vocabularul cât şi mentalitatea, ducând la o schimbare în bine atât la şcoală cât şi la îngrijirea ei, devenid o fetiţă curată, aranjată, punând-o în cele din urmă diriginta, şefă de grupă, ajungând ca ea să îi controleze pe alţi dacă sunt curaţi şi să nu le lipsească batista.
Asta s-a întâmplat în timpul gimnaziului, pe la vârsta de 15 ani, când se pregătea să treacă la liceu, nefiind mulţumită că bunica i-a scos dosarul şi l-a bagat la un liceu cu profil de lemn.
A plecat de acasă, ajungând în judeţul Arad, locuind într-un oraş apropiat, unde primul lucru pe care l-a făcut cu mintea ei de 16 ani a fost să se înscrie la un liceu seral, lucrând în paralel şi la o fabrică de mobilă, pe atunci recunoscută pentru puterea de desfacere pe piaţă, a reuşit să obţină şi o garsonieră a ei, dar până atunci a stat în chirie, spălându-şi şi făcându-şi singură de mâncare.
Ca să nu o mai lungesc, ajungem în anul 90, anul în care a devenit mamă, la doar 21 de ani, tatăl meu nu era pe atunci un tată bun, făcând scandaluri etc. Ştim toţi ce face băutura din om, iar eu fiind tot mai bolnăvioară, după ce am ieşit din spital,după o spitalizare de aproape 3 luni, în care mami a văzut ce bine este să fie linişte, l-a abandonat (bravo ei, nu ne trebuie un motiv ca să stăm cu bărbaţii noştri, atunci când lipsesc înţelegerea şi respestul, dacă iubire nu mai este).
Am rămas noi două, mami mă creştea frumos, era recunoscută în cartier‚ „fata care îmbracă fetiţa frumos”, am mers doi ani la rând la mare cu avionul, ca să mă fac bine, aveam bronşită, iar după apa la plămâni pe care am avut-o, asta ne-a recomandat doctorul: aer curat şi linişte.
Timpul trecea, eu creşteam, iar fiind tânără, bărbaţii o curtau; era şi normal, mai ales că era o femeie curată, care ştia să facă şi de mâncare, plus că avea în grijă un copil, a mai avut ea întâlniri dar niciuna serioasă, mergând la mare cu unul care avea deja un copil… Venind acasă, mami a vrut să meargă acasă la ea, la care el, citez: „Nu, că de aia te-am dus la mare ca să te fac nevastă-mea”. De aici a început totul… o relaţie stresantă, complicată şi grea. Dar mami a zis că trece peste toate deoarece îl iubea…
În mare, să vă povestesc situaţia mea de atunci. La început stăteam toţi patru într-o garsonieră confort I, imaginaţi-vă… mami era la lucru, alerga între fabrică şi grădină deoarece tatăl meu vitreg s-a ocupat cu grădinăritul, deci lucru, mâncare, acasă, grădină, iar prin 98 şi şcoală postliceală, vrând să îmi fie un exemplu – cum, de altfel, a şi reuşit. Să nu omit faptul că în 95- 96 au plecat la muncă în Germania, lăsându-mă la neamuri, cu durere în suflet deoarece noi am fost foarte apropiate, ca două fete. Şi în ziua de azi îmi povesteşte mami că o înţelegeam şi o ascultam încă de mică. Venind din Germania, a dat pentru permis, luând scrisul din prima, învăţând, dar a fost demoralizată, iar la oraş a căzut, în schimb a dat a 2-a oară luându-l. Să trecem peste, ajungem prin 1999-2000, an în care mami deja avea şcoala terminată, încercând să intre în spital… lucrând în pararel la o fabrică de cablaje, să nu uităm în grădină şi pe piaţă, plus că acasă situaţia era tot mai tensionată, cu certuri şi chiar bătăi, nopţi, zile nedormite. Dar, totuşi, mami nu s-a lăsat, i-a crescut copilul care din păcate avea un handicap, se scăpa pe el şi, la o vârstă destul de majoră, imaginaţi-vă să nu speli după copilul tău, dar după copilul celui care îţi face zilele grele să umbli…
A trecut şi asta, venind momentul să ajungem la liceu, fratele meu era mai mare cu un an, dar l-a dat la şcoală cu mine, pentru că eu învăţam, să îl trag după mine, dar la capacitate nu mai era sora lui care să îl ajute. În timpul gimnaziului, datorită mamei care m-a ţinut în frâu şi m-a învăţat că tot ce am şi ce vreau să fac trebuie să merit, învăţându-mă să lupt şi să îmi doresc tot timpul cât mai mult de la viaţă şi de la mine.
Să vă povestesc un pic şi despre creşterea mea, unde şi-a impus mama cuvântul încă de mică. M-a dat la clasa germană neştiind ea că va fi de folos, după – la karate, dezvoltându-mi atât fizicul, cât şi psihicul, reuşind să am şi performanţe. Dar nu mă puteam bucura de ele, din invidia tatălui meu vitreg, fiind influenţat de familia lui. Nu reuşeam să merg cu concursurile mai departe, motivul fiind că fratele meu nu merge, iar iesirile mele erau seara, maxim până la ora 22:00-23:00, maxim dacă ieşeam la discoteca din sat, unde ieşeau copiii de grădiniţă; uneori veneau şi părinţii, dar tot nu stăteam mai mult de ora 00:00. Mi-a impus moralitate, principii şi respect faţă de mine însămi. Clasa a-5-a am făcut-o la noi în sat, dar am ajuns într-o clasă cu elevi gălăgioşi, unde nu se putea ţine clasa în frâu, aşadar nefăcându-se ore. Prin intermediul unui prieten de familie care era şi profesor la o şcoală dintr-un sat apropiat, ne-am mutat la şcoala respectivă. Facând naveta,era o distanţă de 10 minute cu maşina, aşa 6-8, timp în care jucam handbal. Am participat la olimpiade, fiind şefă de echipaj de sanitari, călcându-i mamei pe urme, am pariticipat la şah, tot top. Am vrut să fac cât mai multe. În week-nd-uri ieşeam la pădure sâmbătă de sâmbătă, am fost şi o familie unită atunci când nu era influenţat, chiar dacă pentru asta mama şi-a pierdut cei mai frumoşi ani.
Cum vă spuneam, am dat capacitatea, am luat cu o notă bună, dar mama m-a întrebat lăsându-mă să iau singură decizia, să aleg într-un liceu aproape de casă şi cu prieteni, sau în Arad, făcând ceva de viitor, dar eu am ales în oraş, ştiam că pot şi vreau ca mama mea să fie mândră de mine. Sacrificiul ei nefiind zadarnic. Iar cu scandal, nevrând tot tatăl meu vitreg să nu mă lase, mami s-a luptat cu el, învingând. Începând liceul, în clasa a 9-a, am învăţat mult, având şi de la cine. Dar cum puteam să fiu liniştita la şcoală, când acasă era din ce în ce mai rău? Între timp mami a tot dat pe examene învîţând nopţile, după ce termina treaba în casă, grădină plus mâncare, incluzând tot, reuşind să intre la Spitalul Judeţean, putând să fie aproape şi de mine. Ne-a fost greu uneori, nu aveam banii de tramvai, provenind din familie săracă, nu mânca ea ca să am eu la şcoală, venea de la lucru ca să îmi aducă mie de mâncare ce primea şi ea. Ştim toţi cum funcţionează sistemul sanitar la noi, a lucrat aproape în tot spitalul, iar în 2007, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prins un post definitiv, reuşind să scoată un credit ca să îmi achiziţioneze un teren plus o maşină, despărţindu-se în final şi de bărbatul care ne-a făcut viaţa un coşmar ani de zile.
Am avut clipe de glorie. Până în a 12-a iar am dus-o rău, venind criza, ne-am mutat amândouă la oraş, eu eram dezamagită de mine, de viaţă…. având clipe delăsătoare… Dar mama nu m-a lăsat, m-a trezit cu o bătaie şi cu o morală… Iar acum, ca să vă spun pe scurt, am 20 de ani, lucrez la o firma multinaţională, folosind limbile germană şi engleză, fiind la birou… Mai mult de atât nu îmi puteam dori. Înante am lucrat aproape un an în învăţământ, vreo 6 luni la un ziar, şi în paralel consultant financiar pe asigurări, pensii etc. Toate astea cu ajutorul mamei.
Iar acum, în 2010, ne vom ridica căsuţa noastră. Peste 2 luni, îmi cumpăr maşinuţa mea, iar în toamnă mă mai înscriu la două facultăţi, dorind după teminarea lor să ne stabilim cu tot cu locul de muncă în altă ţară. Iar acum, un pic despre principiile insuflate: am avut doar 2 iubiti, iar cel de acum este şi ultimul, nu pentru că nu am putut, ci pentru că nu am vrut, asta tot datorita mamei. Viitorul mi-l văd dincolo deoarece la noi faci 2 paşi în faţă şi unul în spate, iar asta datorită sistemului care ne conduce.
Cam atâta despre noi. În concluzie, mama mea este o femeie puternică,de respectat, ambiţioasă, având o meserie de respectat, asistent medical. Să nu omit că este o mamă iubitoare, cel mai bun exemplu de pe planetă. Îmi iubesc, respect, admir mama!
Nu uitaţi: „Ceea ce nu ne doboară, ne face mai puternici”. Iar cu ajutorul lui Dumnezeu, trecem peste toate.
Lara,
O fată fericită şi împilinită
Citiți principiile noastre de moderare aici!