Scrisoarea este semnată de președintele CSM, Liviu Gheorghe Odagiu, și este adresată președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și comisarului pentru democrație, justiție, statul de drept și protecția consumatorilor, Michael McGrath.

Reamintim că hotărârea Secției pentru judecători din 9 iunie are atașat un document de 76 de pagini, în care CSM enumeră pozițiile unor oameni politici, demersuri ale unor asociații și organizații neguvernamentale, dar și articole de presă, pe care Secția pentru judecători le consideră ca făcând parte dintr-o campanie de denigrare și ‘acțiuni de hărțuire’ a judecătorilor și președintei Instanței supreme, Lia Savonea.

‘În numele Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din România, vă transmitem prin prezenta Hotărârea nr. 1.348 din 9 iunie 2026, adoptată în unanimitate, cu o opinie concurentă, de membrii prezenți, în exercitarea responsabilității constituționale a Consiliului de a garanta independența justiției (https://www.csm1909.ro/PageDetails.aspx?Folderld=12756). Hotărârea demonstrează modul în care statul de drept din România a fost pus sub semnul întrebării în ultimul an, printr-o campanie susținută care urmărește degradarea acestuia, prin presiuni exercitate simultan asupra puterii judecătorești pe mai multe planuri. Hotărârea anexată nu se întemeiază pe afirmații generale sau neverificabile. Aceasta prezintă o succesiune cronologică de fapte publice concrete și verificabile în mod obiectiv. Fiecare afirmație factuală relevantă este însoțită de un hyperlink direct către declarația publică, documentul oficial, hotărârea judecătorească, comunicarea instituțională, materialul de presă sau sursa statistică originală pe care se întemeiază. Comisiei îi sunt astfel puse la dispoziție mijloacele necesare pentru a verifica în mod direct faptele care stau la baza Hotărârii, succesiunea și caracterul lor cumulativ’, se arată în scrisoare.

CSM susține că, încă de la începutul mandatului noilor autorități aflate la guvernare, începând din iulie 2025, un obiectiv declarat în mod deschis a fost slăbirea, până la eliminarea efectivă, a autonomiei financiare și a independenței puterii judecătorești.

Conform CSM, în această campanie de discreditare au fost implicați ‘actori politici, instituții mass-media afiliate și organizații ale societății civile cu abordare similară’.

‘Acest obiectiv a fost urmărit prin măsuri care afectează remunerația și pensiile judecătorilor, finanțarea instanțelor, asigurarea personalului, recrutarea și capacitatea instituțională a puterii judecătorești de a gestiona resursele necesare exercitării funcției sale constituționale. Pentru a obține sprijinul public pentru o asemenea intervenție structurală, actori politici, instituții mass-media afiliate și organizații ale societății civile cu abordare similară au desfășurat, timp de aproximativ un an, o campanie susținută și coordonată, menită să discrediteze puterea judecătorească. Campania s-a concentrat inițial asupra unor pretinse privilegii financiare și a fost ulterior extinsă pentru a include acuzații de corupție sistemică generalizată și abuz, delegitimarea publică, atacuri împotriva unor judecători și conducători de instituții, încercări de modificare a guvernanței, a structurilor reprezentative și a conducerii puterii judecătorești, propuneri privind proceduri excepționale de vetting sau implicarea externă în cariera judecătorilor, precum și măsuri legislative și administrative care afectează inamovibilitatea, remunerația, pensiile, recrutarea, personalul, resursele și autonomia financiară, toate convergând într-o direcție comună’, afirmă CSM.

În opinia CSM, analizate separat, măsurile individuale și campaniile mediatice au depășit adesea linia roșie a loialității constituționale și au mers dincolo de dezbaterea politică obișnuită, politica bugetară sau reforma instituțională, însă analizate împreună, în succesiunea, intensitatea și direcția lor comună, acestea relevă ‘un risc sistemic’.

‘Efectul lor cumulativ este de natură să producă un efect de inhibare asupra judecătorilor, să erodeze încrederea publicului în instanțe, să slăbească CSM în rolul său de mecanism constituțional de protecție între puterea judecătorească și puterile politice, să diminueze independența financiară și operațională a puterii judecătorești și să îi remodeleze arhitectura instituțională sub influență politică. Viteza, amploarea și simultaneitatea acestor evoluții sunt esențiale. Ele nu reprezintă o succesiune de controverse fără legătură între ele, ci un model concentrat de presiune instituțională, al cărui efect cumulativ este capabil să slăbească una dintre cele trei puteri ale statului, să modifice sistemul de echilibru și control reciproc și să pună în pericol garanțiile de care depind democrația, drepturile fundamentale și aplicarea efectivă a dreptului Uniunii’, declară CSM.

În continuare, CSM susține că adunările generale ale judecătorilor din toate cele 239 de instanțe și de la fiecare nivel de jurisdicție au adoptat propriile hotărâri, iar principala constatare a fost faptul că ‘denunță degradarea continuă a statului de drept în România prin încercarea susținută a puterii politice de a subordona justiția’.

Conform CSM, adunările generale au solicitat Consiliului să adopte toate măsurile instituționale disponibile, pe plan intern și internațional, pentru a restabili echilibrul impus de statul de drept, a pune imediat capăt campaniei de delegitimare a justiției și a obține recunoașterea, de către celelalte puteri ale statului, a unei independențe reale a justiției, cerință esențială a unei societăți democratice.

Pe de altă parte, Consiliul susține că hotărârea adoptată de Secția pentru judecători are caracter de protecție și declarativ, nu jurisdicțional, disciplinar, punitiv sau normativ.

‘Aceasta nu stabilește răspunderea civilă, penală ori disciplinară; nu poate aplica sancțiuni, atribui un statut juridic nefavorabil, emite dispoziții obligatorii pentru terți sau impune vreunei persoane ori organizații să își modifice conduita. Funcția sa juridică este de a constata și de a reflecta realitatea factuală relevantă: de a identifica declarațiile și faptele publice verificabile și, atunci când este necesar, autorii acestora; de a evalua contextul, baza factuală, intensitatea, repetitivitatea, amploarea și efectul lor cumulativ; precum și de a stabili, la nivel instituțional, dacă independența justiției, imparțialitatea ori reputația profesională au fost afectate. Identificarea sursei unei declarații sau a unei fapte reprezintă, așadar, o necesitate probatorie și analitică, nu o măsură coercitivă. Consiliul nu are nici puterea de a sancționa persoanele în cauză, nici puterea de a le reglementa comportamentul, dar are obligația constituțională de a reflecta realitatea care afectează puterea judecătorească și de a atrage atenția asupra gravității acesteia’, explică CSM.

Consiliul adaugă că această procedura nu este nici nouă, nici excepțională, iar ambele secții ale CSM au utilizat același mecanism legal în numeroase ocazii anterioare (465 de cazuri similare între 2011 și 2025), inclusiv atunci când declarațiile sau conduitele relevante proveneau de la demnitari politici, jurnaliști ori organizații mass-media.

‘Ceea ce distinge prezenta situație nu este procedura utilizată sau identificarea factuală a surselor declarațiilor, entităților și faptelor documentate, ci amploarea, intensitatea, diversitatea, durata și caracterul cumulativ fără precedent ale presiunii analizate, concentrată într-un interval de aproximativ un an’, adaugă CSM.

Consiliul mai spune că dimensiunea judiciară a Uniunii Europene este directă și substanțială, independența justiției nu este doar o chestiune de organizare constituțională națională, iar instanțele naționale sunt instanțe ale ordinii juridice a Uniunii.

‘Hotărârea anexată trebuie, așadar, înțeleasă ca o comunicare de avertizare timpurie privind reziliența garanțiilor instituționale ale statului de drept, în vederea evaluării măsurii în care convergența dintre delegitimarea publică, presiunea politică coordonată, reconfigurarea instituțională realizată fără consultare și slăbirea simultană a garanțiilor profesionale, financiare și operaționale creează un risc grav pentru independența justiției, autonomia financiară a puterii judecătorești și sistemul de echilibru și control reciproc între puterile statului. Puterea judecătorească din România recunoaște pe deplin și salută necesitatea criticii legitime, a răspunderii democratice și a reformelor fundamentate pe date și dovezi. În
același timp, este necesar să fie evaluată nevoia de a proteja puterea judecătorească împotriva presiunii politice coordonate și de a-i păstra capacitatea de a acționa independent. Subliniem că prezenta scrisoare este formulată în apărarea dreptului cetățenilor de a beneficia de instanțe independente, în cadrul sistemului de drept al Uniunii Europene, precum și a echilibrului constituțional, inclusiv a garanțiilor instituționale și financiare fără de care guvernarea democratică nu poate funcționa’, se încheie scrisoarea semnată de președintele CSM.

Sursa: AGERPRES