Cert este că şi Niculae şi Gelu, după ce au mai crescut, au avut aceeaşi devenire, ajungând activişti de frunte, gata să-şi dea viaţa pentru cauza partidului. Diferenţa între cei doi este aceea că Niculae a avut halucinaţii atunci, când l-a bătut soarele în cap în aşteptarea decernării premiului, pe când pe Gelu l-au apucat abia după ce a trecut binişor de prima tinereţe. De fapt, cred că lui nu i se trag halucinaţiile de la faptul că l-a bătut soarele în cap, ci de la întâmplarea nefericită că l-a bătut Băsescu la cap.
Cuprins de fierbinţeală, Gelu Vişan ne spune că nu mai puţin de 90 de milioane de oameni de pe aiurea se revendică de la românism, aşa că peste opt milioane de români care au votat la referendum reprezintă un fleac pe lângă restul de 82 de milioane care, dimineaţa şi seara se roagă pentru sănătatea lui Băsescu. Nu m-ar mira ca Vişan să descopere că Kunta Kinte a fost stră-stră-bunicul lui Bercea mondial, sau că el însuşi se trage din Vişnu, că nu e mare deosebire de nume. Poate că Elena Udrea se trage din Elena din Troia, iar Sulfina Barbu, din regina ostrogoţilor. Cred că, totuşi, Gelu Vişan a luat în calcul numărul escalelor făcute de nava „Biruinţa” în decursul îndelungatei cariere de căpitan a lui Traian Băsescu. A înmulţit numărul escalelor cu numărul total af femeilor din porturile cu pricina şi aşa a ajuns la concluzia cu românismul. Deh, vorba cântecului, ca românul nu-i niciunul.
Concluzionând, dacă Niculae Moromete a ajuns să-i împuşte pe cei care nu voiau să intre în colectiv, Gelu Vişan cam tot cu colectivul are treabă. Cu colectivul băsiştilor, în care e musai să intri, dacă vrei să-ţi fie bine.
Citiți principiile noastre de moderare aici!