În căutarea guvernului pierdut

Financial Times opina ieri că România s-a adâncit şi mai mult în criza politică, după ce rezultatele finale ale alegerilor prezidenţiale au răsturnat estimările de la exit poll şi l-au dat preşedinte pe Traian Băsescu.

Punct şi de la capăt

Exit poll-urile au jucat o farsă grotescă, duminică seara. Mircea Geoană s-a văzut câştigător şi s-a lansat într-un discurs ditirambic, plin de patetism. Revăzând scena, momentul mi se pare caraghios, jenant.

Între o clipă şi un cincinal

Duminică, 6 decembrie 2009, la ora prânzului. Plină de nelinişte, România aşteaptă să-şi cunoască preşedintele.

Război pe faţă

Inevitabilul s-a produs. A fost nevoie de o simplă „scânteie”, a se citi, greşeală - impardonabilă, prin nedelegarea unor arbitrii la Memorialul Legendelor UTA - , din partea Comisiei Judeţene de Arbitrii pentru ca „butoiul cu pulbere” din AJF Arad să explodeze. A avut grijă baciul Selejan să umble cu chibritul aprins.

Să nu ne excludem din cauză

Nu spun că mi-ar plăcea starea de lucruri din această ţară. Şi nici nu cred să existe vreun om, sănătos la cap, care să fie încântat ori măcar mulţumit de felul în care arată „radiografia” ţării noastre. Bolile sunt multiple. Sunt afectate nu doar organele, ci până şi oasele.

Nu e suficient să ai specialişti

În spiritul inconfundabil al mentalităţii românului, desemnarea lui Dacian Cioloş pentru funcţia de comisar al UE pentru agricultură, ar trebui să ne aducă unele avantaje. Consistente şi imediate. Dar nu e aşa.

Un capăt de performanţă

România a reuşit performanţa de-a obţine propunerea lui Dacian Cioloş pentru funcţia de comisar european al Agriculturii. Sigur, drumul până la confirmarea în Parlamentul European este lung şi dificil. Urmează audierea celor 27 de comisari propuşi de Jose Manuel Barroso, în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, în cursul lunii ianuarie. Dacian Cioloş va trebui să convingă, să demonstreze că merită această înaltă demnitate - Agricultura fiind unul dintre cele mai importante portofolii, numai pentru 2010 având alocate peste 50 de miliarde de euro.

Semn rău

Banderolele albe de pe braţele unor arbitrii de fotbal arădeni, afişate, deunăzi, în întrecerea păstorită de baciul Selejan, e (primul) semn rău pentru clica ajefistă. Departe de a fi „uşi de biserică”, fecioare neprihănite, „fluieraşii” s-au săturat de ipostaza de a tot scoate castanele „din foc”, pentru ca visul octogenarului din Belciugatele să meargă mai departe.

Încotro ?

Nu spunem o noutate că valoarea fotbalului românesc s-a nivelat. În jos. Exportatori de talente către Europa după 1990, am ajuns să sufocăm întrecerea internă cu importuri exotice de o calitate îndoielnică. În detrimentul promovării tinerilor crescuţi în centrele de copii şi juniori. Câte or mai supravieţui.

Reîncepe marea trăncăneală pe Educaţie

Vorbeam ieri de marea trăncăneală, ca de un viciu de fond al naţiei. Că vorbim mult, dezbatem, teoretizăm, facem planuri, proiecte, dar mai mereu fără consecinţe în realitatea imediată.