Iar când invocă „instituţiile statului”, fireşte, cuprinde şi preşedinţia. Ceea ce face Elena Udrea se numeşte diversiune. Parşivă. În primul rând, pentru că acuză presa de deformarea voită, răutăcioasă a realităţii. În al doilea rând, pentru că are pretenţia că „instituţiile statului” merită toată încrederea şi consideraţia românilor. Parşivitatea constă în faptul că ni se sugerează incapacitatea românilor de a înţelege realitatea – adică, neîncrederea lor în respectivele instituţii ar fi consecinţa unei prese neobiective, nu a unor realităţi supărătoare.
În realitate, nu presa este responsabilă de pierderea încrederii populaţiei în instituţiile statului. Nu presa este cea care guvernează. Nu presa îşi tot ia angajamente, de mai bine de un an şi jumătate, că va reduce cheltuielile bugetare şi că va stimula investiţiile. De 17 luni ni se trâmbiţează o sumedenie de măsuri anticriză care, de fiecare dată, rămân pe hârtie. Nu presa emite legi şi ordonanţe care au caracter anticonstituţional. Nu presa organizează licitaţii cu dedicaţie pentru clientela PDL. Nu presa a recurs la fel de fel de tertipuri prin care s-a instituţionalizat procedura atribuirii directe a lucrărilor din banul public. Nu presa este cea care a dezvoltat reţelele mafiote şi a instaurat epoca hoţie făţişe, fără consecinţe penale şi, de aceea, fără nici un pic de teamă.
Presa este de vină pentru felul în care este jefuit bugetul statului? Nu. Ea constată şi informează opinia publică. Arată românilor faptul că în instituţiile statului se practică hoţia ori că alte instituţii ale statului închid ochii la jaful care se desfăşoară sub ochii lor. Măcar cu atât să fie incomodaţi puternicii necinstiţi ai zilei, cu faptul că electoratul le descoperă năravurile. E adevărat, nu-i paşte puşcăria, dar sigur vor fi măturaţi de la putere de către românii minţiţi, dezamăgiţi, aruncaţi în braţele sărăciei şi ale deznădejdii.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!