Lecţia de gramatică a săptămânii. Greşeli care ne dau bătăi de cap

Concediu, salariu, serviciu, nu conced, salar, servici

În cazul cuvintelor de mai sus, se poate spune că folosirea formelor conced, salar, servici reflectă o tendință care se manifestă în limba română, aceea de dispariție a finalei neaccentuate în -iu sau în -u. Până la acceptarea de către normă a formelor amintite, vom spune sau vom scrie concediu, salariu, serviciu: „Caut femeie de serviciu.”. Pentru a fi siguri că nu greșim, verificăm cum este folosită forma la derivatele ei sau formele flexionare ale cuvântului: spunem deserviciu, nu deservici.

Escroc, nu excroc, dar a excava, excavator, nu a escava, escavator

Exemplul „Nu cumpărau de la ei, fiindcă știau că sunt excroci.” conține forma greșită a adjectivului escroc. Enunțul corect este „Nu cumpărau de la ei, fiindcă știau că sunt escroci.”. Acest adjectiv începe cu es, nu cu ex, la fel ca verbul a escalada. Spre deosebire de acești termeni, verbul a excava și derivatele lui, excavator, excavare, excavatorist, se scriu cu ex.

Asigurător, gogoșărie, tontălău, nu asigurator, gogoșerie, tăntălău

Unii vorbitori nu cunosc structura cuvintelor sau mijlocul prin care acestea s-au format. Prin urmare, nu vor recunoaște un cuvânt derivat, cum sunt cele de mai sus, și nici nu vor identifica un prefix sau un sufix din structura acestora pentru a se verifica dacă îl folosesc corect. Enunțul „S-a pus sechestru asigurator.” conține o greșeală. Cuvântul asigurător este un cuvânt derivat, format de la cuvântul de bază a asigura și sufixul -ător, deci, forma corectă este asigurător: „S-a pus sechestru asigurător.” Cuvintele gogoșărie și tontălău au fost obținute prin același procedeu, prin derivare: gogoașă + sufixul -ărie și tont + sufixul –ălău. În ce privește termenul tontălău, forma tăntălău este mult mai întâlnită decât forma acceptată de normă, tontălău. Există chiar un film cunoscut, al cărui titlu este tradus „Tăntălăul și gogomanul”.

Vor fi acceptați maximum doi observatori., nu Vor fi acceptați maxim doi observatori.

Confuzia dintre adjectivele maxim/minim și adverbele maximum/minimum, se datorează, în parte, asemănării formale dintre cuvinte și este răspândită, producându-se dinspre adjective spre adverbe, altfel spus, când forma de adjectiv este folosită cu valoare de adverb: „Livrarea se face în maxim 48 de ore.”; „Fiind 11 asigurători, doi, maxim trei, își respectă obligațiile legale.”. În exemplele date, cuvântul maxim are valoare de adverb, determină un verb (se face, respectă), are sensul de „cel mult” și ar fi trebuit să fie scris maximum. Minimum are aceleași caracteristici gramaticale și are sensul de cel puțin. În concluzie, enunțurile corecte sunt: „Livrarea se face în maximum 48 de ore.” și „Fiind 11 asigurători, doi, maximum trei, își respectă obligațiile legale.”. Scriem sau spunem maxim/minim când aceste cuvinte sunt adjective, determină un substantiv și își schimbă forma, acordându-se cu acel substantiv: maxim, maximă, maximi, maxime; minim, minimă, minimi, minime: „Viteza maximă pe acea porțiune este de 60 km/h.”. Adverbele maximum și minimum nu își schimbă forma.