Pe marginea unei tragedii

Oripilante, imaginile cu Marian Cozma găsindu-şi sfârşitul în cuţitele acelor criminali fioroşi, cu capetele rase şi cu lanţuri cât să ţii legat în ele un câine, în jurul cefei lor groase. Cât de uşor se poate trece de la viaţă la moarte! Bestii, nu oameni, sunt cei care pot să sfredelească într-un om, cu cuţitul, cu uşurinţa cu care a-i scutura pe cineva de o scamă.

Politica arădeană, la foc mic

Viaţa politică arădeană „fierbe”. La foc mic şi pentru lucruri mărunte. Sigur, mărunte pentru cetăţean, dar utile şi arzătoare pentru o mână de oameni politici şi pentru clientela acestora.

Despre scuze

Mai zilele trecute, un telefon m-a pus serios pe gânduri. La celălalt capăt al firului, o voce de bărbat, cu un accent de Capitală - amănunt, veţi vedea, deloc de neglijat - , care s-a prezentat drept „suporter al UTA-ei”, m-a provocat la un dialog cu şi despre „Bătrâna Doamnă”.

Nu ne aşteaptă nimic bun

Pe cât de puternică părea să fie coaliţia guvernamentală, pe atât de slab, de diletant ni se arată Cabinetul Boc. Măsurile anticriză sunt anemice.

Ce vremuri trăim!

Ce vremuri! Dintr-o unitate militară se fură ca dintr-o bostănărie. Ba, şi acolo paznicul este mai vigilent. Să furi peste 50 de pistoale mitralieră, plus o mitralieră, cu afet cu tot, şi să nu te latre câinii, să nu te vadă santinela, să nu ştie nimeni nici măcar când a avut loc furtul!

Leacuri pentru bugetofagie

Trebuia să vină, odată şi odată, momentul în care cineva să se sesizeze cu privire la jaful la care este supus bugetul. Din păcate, semnalul nu a fost dat de cei chemaţi să gospodărească în mod chibzuit şi responsabil banul public, ci a venit dinspre societatea civilă.

Omul „din umbră”

Mai întâi a apărut Claudiu Tripa. Timid, neagreat pe alocuri, primul arbitru asistent arădean de Liga I de la retragerea lui Dan Ologeanu, a clacat, fiind trimis la „reciclare” prin diviziile inferioare.

Ne faultăm singuri

Avem noi, românii, un dar de a ne pune piedici singuri. De a întinde coarda la maxim, de a tergiversa lucrurile la nesfârşit, călăuziţi de zicala: Şi mâine e o zi. Doar când „cuţitul (ne) ajunge la os” şi vedem „sânge”, ne trezim că trebuie să luăm „taurul de coarne”.

Cocoaşa lui Năstase

Adrian Năstase visează periculos. E copleşit de ambiţia, veche de patru-cinci ani, de-a ajunge preşedintele ţării, învingându-l pe Traian Băsescu.

Răul cel mai rău

„Moartea domnului Lăzărescu” se joacă în reluare, zilnic, prin toate spitalele României. Alţi actori, aceeaşi piesă, alţi medici şi alţi pacienţi, acelaşi deznodământ: românii mor cu zile, pentru că există prea multă nepăsare din partea unor medici faţă de omul bolnav.